Alcoolul și grupurile vulnerabile

18. 08. 13

Conceptul de grup vulnerabil derivă din principiile universale ale drepturilor omului și se referă la segmente de populație care se confruntă cu atitudini și comportamente discriminatorii și/sau au nevoie de o atenție specială pentru a nu fi exploatate. Grupurile vulnerabile sunt clasificate în funcție variabile sociale sau individuale ca: gen, etnie, dizabilitate, vârstă, mediu de rezidență, nivel de venituri, grad de instruire. Între aceste grupuri există suprapuneri. Grupurile vulnerabile se confruntă cu probleme specifice pentru care politicile generale ar putea să nu eficiente, fiind necesare politici „selective”, integrate şi particularizate pentru nevoile lor.

În documentele oficiale europene sau naționale, nu există un consens cu privire la noțiunea de grup vulnerabil. Termenul de grup vulnerabil este utilizat pentru a sublinia inegalitatea de șanse în diferite domenii ale vieții sociale sau discriminarea pe baza originii rasiale ori etnice. Intervențiile adresate populațiilor vulnerabile au fost inconsecvente, exprimând un decalaj important între voința politică și punerea în practică. România este una dintre țările europene care a înregistrat în ultimii ani progrese semnificative în domeniul politicii sociale adresate grupurilor vulnerabile.

Deși identificarea grupurilor vulnerabile este un punct de pornire important pentru intervențiile din sfera sănătății publice, numeroase dovezi sugerează că intervențiile ar trebui să se concentreze în principal asupra factorilor generatori de vulnerabilitate, cu prevalență ridicată în rândul acestor populații, de exemplu nivelul redus de educație sau dezagregarea familială.

Deși este evident că anumite grupuri sociale sunt mai predispuse efectelor consumului dăunător de alcool, nu există un tipar al riscurilor alcoolului în relație cu inegalitățile sociale, aceastea fiind specifice fiecărei țări. Factori ca statutul economic, nivelul de educație, genul, apartenența etnică sau mediul de rezidență influențează vulnerabilitatea față de alcool a diferitelor grupuri sociale. În rândul populațiilor expuse la mai mulți factori de vulnerabilitate, disparitățile legate de alcool sunt mai pronunțate. Consecințele consumului de alcool prezintă un gradient social, fiind invers proporționale cu statusul socioeconomic. Astfel, deși populația din grupurile dezavantajate consumă, în general, mai puțin alcool și are un un număr mai mare de abstinenți decât populația avantajată economic, riscurile asociate consumului sunt mult mai mari. Acest gradient social este cu deosebire relevant în ceea ce privește mortalitatea și morbiditatea. Disparitățile din toate domeniile ale vieții (de exemplu nivelul de educație, satisfacția legată de profesie, venitul total al familiei și venitul personal, condițiile de locuit), modelul de consum de tip dăunător și, uneori, tipul alcoolului consumat amplifică acest gradient.

În legislația românească, grupurile vulnerabile sunt descrise implicit sau explicit printr-o serie de termeni în relație cu incluziunea/excluziunea socială, însumând o varietate de categorii sociodemografice și de probleme sociale (persoane defavorizate, marginalizate, aflate în situații de dificultate sau de risc, excluse social sau supuse riscurilor de excluziune socială sau persoane vulnerabile).

Conform legii 219/2015 privind economia socială – grupurile vulnerabile sunt „persoane sau familii care sunt la risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau alcool ori a altor situații care conduc la vulnerabilitate economică și socială”

În sensul oferit de Memorandumul Comun în Domeniul Incluziunii Sociale (2005), grupurile vulnerabile includ: copilul în situație de risc ridicat (sărăcie, vulnerabilitate la procesele de dezagregare socială, delincvență juvenilă); tinerii de peste 18 ani care nu mai sunt cuprinși în sistemul de ocrotire a copiilor fără familie; persoanele cu handicap; persoanele de etnie romă aflate în situații de risc ridicat; vârstnicii în situație de risc ridicat.

Strategia Naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 nominalizează principalele grupuri vulnerabile din România ca fiind: persoanele sărace, copiii și tinerii lipsiți de îngrijire și sprijin parental, persoanele vârstnice singure sau dependente, romii, persoanele cu dizabilităţi, alte grupuri vulnerabile, persoanele care trăiesc în comunități marginalizate.

România este una dintre ţările cu cel mai mare declin demografic din lume, deficit estimat la mai mult de 15% până în anul 2050. Din punct de vedere al nivelului sărăciei și al condiţiilor de locuire proporțional cu nivelul veniturilor, România ocupă locul II în UE și penultimul loc în grupa țărilor cu dezvoltare umană ridicată, în clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane pentru 2016 (pentru 182 de țări). În perioada 2012-2013, în categoria persoanelor vulnerabile era inclus un număr de 1,85 milioane de romi, aproximativ 1,4 milioane de copii săraci (cu vârste între 0 şi 17 ani), peste 725.000 de persoane în vârstă de peste 80 de ani, 687.000 de copii şi adulţi cu dizabilităţi care trăiesc în gospodării şi alţi 16.800 care trăiesc în instituţii, peste 62.000 de copii cuprinşi în sistemul de protecție specială (centre de plasament sau servicii de îngrijire familială) şi aproximativ 1.500 de copii abandonaţi în unităţi medicale.

Alcoolul și tinerii din grupurile vulnerabile

Grupurile identificate ca vulnerabile pot fi predispuse la un debut precoce al consumului de alcool, la un model dăunător de consum din punct de vedere al frecvenței și/sau al cantității, precum și la consecințe medico-sociale mai severe și consumul altor substanțe de abuz (tutun, droguri ilegale). Factorii adverşi care acționează în timpul copilăriei și adolescenței tind să aibă un efect negativ asupra diferitelor domenii de dezvoltare, cum ar fi: capacităţile intelectuale, de comunicare şi de limbaj sau abilităţile sociale şi emoţionale. Mediul depriv, veniturile reduse ale părinţilor și nivelul de trai redus, nivelul educațional scăzut, locurile de muncă stresante sau şomajul părinţilor, lipsa adăpostului sunt factori cheie asociaţi unei game largi de consecințe negative asupra sănătăţii şi dezvoltării copilului și a viitorului adult. Aceste efecte devin mai evidente odată cu înaintarea în vârstă.

Deoarece factorii care condiționează vulnerabilitatea sunt diferiți de la un stat la altul, cuantificarea populației tinere vulnerabile este dificil de realizat, cel mai adesea, statisticile făcând referire la numărul tinerilor aflați în sistemul de protecție de stat a copiilor și tinerilor sau la tinerii infractori. Foarte puține țări estimează dimensiunea populațiilor de tineri vulnerabili dintr-o perspectivă mai amplă. OEDT, agenție UE care monitorizează politicile și intervențiile pentru grupurile vulnerabile de tineri cu vârste între 15 și 24 de ani în 30 de țări UE, a nominalizat grupurile vulnerabile de tineri ca populație țintă pentru intervențiile în domeniul consumului de droguri și alcool.

Consumul de alcool de la o vârstă timpurie este asociat în principal cu consecințele pe termen scurt ale consumului de alcool cum sunt moartea prin intoxicație etanolică acută, traumatisme (accidente rutiere, căderi, înec), sinucidere, agresiuni fizice (bătăi, viol), tulburări în dezvoltarea sistemului nervos, probleme școlare (rezultare școlare slabe, absenteism), alcoolism la vârsta adultă, risc de dezvoltare a altor dependențe (droguri, tutun) sau a altor comportamente de risc.

Cu cât vârsta de debut a consumului de alcool este mai timpurie, cu atât mai puternică este relația sa cu alcoolismul cronic, cu recăderile multiple după o perioadă de abstinență, cu abstinența de scurtă durată și cu consumul de lungă durată, precum și cu prezența unei simptomatologii clinice importante. Cea mai înaltă vulnerabilitate față de efectele alcoolului și dependența de alcool este asociată cu debutul folosirii alcoolului înainte de împlinirea vârstei de 15 ani. Această ipoteză este puternic susținută de studii longitudinale care au evaluat consumul de alcool al mai multor cohorte în decursul ultimului deceniu.

Conform unui studiu din 2009, prevalența dependenței de alcool crește odată cu precocitatea vârstei de debut a consumului, fiind de peste 40% în rândul persoanelor care au început să bea înaintea vârstei de 15 ani, de 39% în rândul celor care au băut la 15 ani și de 31% în rândul celor care început să bea după vârsta de 16 ani. Riscul de alcoolism se reduce cu 8 până la 14 procente cu fiecare an de vârstă câștigat fără consum de alcool. Adolescenții care încep să consume regulat alcool înaintea vârstei de 15 ani au un risc de a dezvolta dependență de patru ori mai mare și un risc semnificativ pentru alte tulburări psihosomatice decât cei care nu consumă regulat până la vârsta de 20 ani.

Conform unui studiu din 2006, adolescenții care au început să bea înaintea vârstei de 13 ani au un risc de șapte ori mai mare de a angaja în episoade de consum excesiv de alcool de mai mult de șase ori într-o lună față de cei care au început să bea după vârsta de 17 ani. Studii similare indică faptul că tinerii care consumă alcool înaintea vârstei de 14 ani au tendința de a consuma de trei ori mai mult alcool și de a resimți mai mulți stresori decât cei care consumă alcool după vârsta de 18 ani. Pe de altă parte, în rândul adolescenților băutori, cu cât nivelul de stres este mai mare, cu atât mai mare este cantitatea de alcool ingerată, această asociere fiind cea foarte intensă în grupul celor care au început să bea înaintea de a împlini 14 ani.

Alte studii sugerează că vârsta la care un individ experimentează primul episod de intoxicație etanolică acută este mai relevantă pentru predicția tulburărilor legate alcool la vârsta adultă decât vârsta de debut a consumului.

Grupurile vulnerabile de tineri din România

Copilul în situaţie de risc ridicat: Un studiu de identificare a nevoilor grupurilor defavorizate, cu risc de marginalizare și excluziune socială efectuat pe 1.200 de persoane din 5 județe aparținând la 5 regiuni de dezvoltare din România a identificat o pondere semnificativă a categoriilor sociale vulnerabile, cu o suprareprezentare a tinerilor (47,2%) în cadrul populației vulnerabile față de ponderea tinerilor în populația generală (31%). Aproape o treime dintre copiii țării trăiesc în sărăcie persistentă, rata sărăciei în rândul copiilor fiind cu aproximativ 10 procente mai mare decât cea calculată pentru populația generală. În timp ce rata sărăciei în populația generală a scăzut în perioada 2008-2012, rata sărăciei în rândul copiilor a crescut cu aproximativ un procent.

În 2012, mai mult de jumătate din copiii din zonele rurale trăiau în sărăcie (versus 17% în mediul urban). Mai mult de 2% din populația de copii și tineri s-a aflat în sistemul de protecție de stat, una dintre cele mai înalte rate din UE. Copiii străzii reprezintă un fenomen caracteristic orașelor mari. Între 10.000 și 11.000 de copii trăiesc pe străzi, aproape jumătate din aceștia fiind în București. Aproape toți copiii străzii (95%) sunt consumatori de alcool. Dintre copiii de etnie romă, 80% se află în sărăcie.

În prezent, în România, delincvenţa juvenilă înregistrează o rată substanțial mai redusă în comparație cu alte țări europene, dar cuantificarea indicatorului în profil european este dificilă datorită diferențelor cu privire la criteriile de încadrare a fenomenului. Statisticile furnizează cifre care variază între 1.701 de minori delicvenți în Luxemburg și 85.467 în Regatul Unit.

Vulnerabilitatea copilului este rezulatul dezagregării familiale cuplate cu sărăcia, scăderea controlului social şi starea precară de sănătate. Estimarea numărului copiilor din familii vulnerabile este grefată de carența unei definiții oficiale, consensual fiind considerate vulnerabile acele familii în care există abuz de alcool sau droguri (al unuia sau multor membri), abuz parental sau conflicte, relații disfuncționale și/sau dificultăți materiale grave. Copiii proveniți din aceste familii au risc ridicat de tulburări mentale, abuz de substanțe și dependență la vârsta adolescenței.

Atitudinea față de alcool este puternic mediată de modelul parental. Între 50 și 70 % dintre consumatorii de droguri au avut cel puțin un părinte consumator de alcool, o influență aproape la fel de importantă având-o consumul de alcool în rândul rudelor sau prietenilor. Mai mult de jumătate din copiii proveniți din familii monoparentale sau cu mai mulți copii se află la risc de sărăcie. Alături de Lituania, Olanda, Slovacia și Polonia, România se confruntă cu un număr mare al copiilor cu probleme școlare (absenteism, probleme de disciplină, abandonarea studiilor).

Tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de ocrotire a copiilor fără familii se confruntă cu dificultăţi de integrare socială datorită lipsei pregătirii profesionale, a locuinţei, a unui loc de muncă și a suportului social. (Bădoiu, 2016)

Tinerii din comunitățile sărace și cele aflate la distanță de municipiile reședință de județ au resimțit în mai mare măsură discriminările legate de accesul la educație și carieră, iar cei proveniți din familii numeroase au resimțit discriminările legate de locuire, obținerea unui loc de muncă și servicii de sănătate. (ibidem) După grupul copiilor aflați în sărăcie, tinerii între 18 şi 24 de ani reprezintă al doilea grup social ca mărime aflat la risc de sărăcie, rata sărăciei evoluând cu 7 procente în perioada 2008-2012. (Guvernul României, 2015:24) Pe de altă parte, factorii culturali și ambientali pot influența inegalitățile în ceea privește consecințele consumului de alcool. De exemplu, consumul episodic excesiv de alcool este frecvent la tinerii francezi din mediul rural agricol decât la în rândul celor cu ambii părinți șomeri. În Finlanda abuzul de alcool este însă mai frecvent la tinerii din mediul urban. (WHO, 2014:4, Legleye et al, 2013: 359–66)

Tinerii de etnie romă au un risc de sărăcie substanțial mai ridicat decât restul populației, la care se adaugă riscul de excludere şi de marginalizare, stocul educațional scăzut și deficitul de calificare. Diferențele etnice influențează, de asemenea, modelul de consum. În Spania, tinerii romi consumă mai mult alcool decât populația non-romă, în timp ce în Slovacia episoadele de beție sunt mai rare în rândul tineri romi față de cei cu altă apartență etnică. (Carrasco-Garrido et al, 2011; WHO, 2014:4)

Tinerii fără adăpost reprezintă populația cea mai expusă consumului de substanțe de abuz, alcoolul fiind cea mai răspândită dintre acestea. Ponderea consumatorilor de alcool lipsiți de locuință variază între 30 și 70%, aproape unul din cinci având un consum de tip dăunător. (EMCDDA, 2008)