18. 04. 20

Pe teritoriul Europei, în perioada 23-29 aprilie 2018, se celebrează ”Săptămâna Europeană a Vaccinării” (SEV), parte integrantă a campaniei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) -”Săptămâna Mondială a Vaccinării”. ”Săptămâna Mondială a Vaccinării” are scopul de a sublinia necesitatea de acțiuni COLECTIVE, pentru a garanta că fiecare persoană este protejată de bolile prevenibile prin vaccinare.

Tema din anul 2018 “Să ne protejăm împreună, #Vaccinurile sunt benefice”, încurajează oamenii, de la donator la publicul larg pentru progres în eforturile de creștere a acoperirii vaccinale pentru BINELE COMUN. Pentru acest bine comun, guvernele trebuie să investească în eforturile de vaccinare, acțiunile de promovare a sănătății să pună accentul pe vaccinare și oamenii trebuie să se vaccineze.

Ca parte a Campaniei 2018, OMS și partenerii au obiectivele:

  1. De a sublinia importanța vaccinării și lacunele în acoperirea vaccinală
  2. De a sublinia valoarea vaccinurilor și importanța investiției în eforturile naționale de vaccinare
  3. De a sublinia modurile prin care fiecare poate și trebuie să participe la progresul vaccinării

Planul Global de Acțiune pentru Vaccinare (PGAV), ratificat de 194 State Membre la Conferința Mondială pentru Sănătate, în luna mai 2012 – urmărește prevenirea a milioane de decese datorate unor boli prevenibile prin vaccinare până în anul 2020, prin intermediul accesului universal la imunizare.

În ciuda îmbunătățirilor din unele țări și o rată globală solidă de introducere de vaccinuri noi, toate țintele din PGAV pentru eliminarea bolilor, inclusiv rujeola, rubeola și tetanosul matern și neonatal, sunt întârziate, ceea ce înseamnă că toate țările trebuie să facă mai multe eforturi concertate de atingere a scopurilor propuse.

Biroul Regional OMS pentru Europa va canaliza atenția asupra importanței vaccinării, atât ca un DREPT PERSONAL cât și ca o RESPONSABILITATE COLECTIVĂ.

18. 04. 04

Infografic ZMS 2018 UHC 210318

Conform datelor Organizației Mondiale a sănătății, aproximativ jumătate din populația lumii nu are acces la servicii esențiale de sănătate. De asemenea, aproximativ 800 de milioane de persoane (12% din populația lumii) plătesc cel puțin 10% din veniturile gospodăriei pentru serviciile de sănătate de care beneficiază, iar 100 de milioane de persoane sunt împinse în ”sărăcie extremă” (trăind cu $ 1.90 sau mai puțin pe zi) în urma cheltuielilor cu serviciile de sănătate.

Accesul la servicii esențiale de sănătate de calitate și la protecție financiară în procesul de accesare a acestor servicii îmbunătățesc sănătatea populației, cresc speranța de viață, protejează țările de apariția unor epidemii, reduc sărăcia și riscul de foamete, creează locuri de muncă, susțin creșterea economică și egalitatea de gen. Țările care investesc în UHC (Universal Health Coverage – Acoperire Universală cu Servicii de Sănătate), își asigură o dezvoltare sănătoasă a capitalului uman național. Din acest considerent, în ultimele decenii UHC a devenit o strategie cheie pentru atingerea progresului în ceea ce privește indicatorii din sănătate și din alte domenii de dezvoltare.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, acoperirea universală cu servicii de sănătate definește asigurarea accesului tuturor persoanelor la servicii de promovare a sănătății, de prevenire a îmbolnăvirilor, curative, de reabilitare și paliative de o calitate suficientă astfel încât să fie eficiente, menținând în același timp o povară financiară cât mai scăzută în rândul populației în urma accesării acestor servicii.

Progresul țărilor în atingerea UHC este evaluat în raport cu două criterii:

  1. Un indice de acoperire a serviciilor de sănătate (En. UHC service coverage index), calculat pe baza a 16 indicatori de acoperire cu servicii esențiale de sănătate (nivelul de acoperire a serviciilor de planificare familială, procentul gospodăriilor cu acces la servicii sanitare de bază – apă potabilă și canalizare, prevalența non-fumătorilor în populația adultă, numărul de medici la 100 de locuitori). Acest indice se corelează cu rata de mortalitate sub 5 ani, speranța de viață și indicele de dezvoltare umană;
  2. Povara financiară la care sunt supuși indivizii ca urmare a accesării serviciilor de sănătate și care este evaluată prin trei subindicatori, respectiv:
    1. Proporția (%) din populație care suportă mai mult de 10% sau 25% din totalul veniturilor gospodăriei pentru plata serviciilor de sănătate;
    2. Proporția (%) din populație care este împinsă sub pragul sărăciei (de 1.90$ sau 3.10$ pe zi) ca urmare a cheltuielilor suportate pentru plata serviciilor de sănătate;
    3. Creșterea pragului de sărăcie, ca urmare a cheltuielilor cu plata serviciilor de sănătate.

La nivel European, conform raportului de monitorizare a UHC, în Regiunea Europeană a Organizației Mondiale a Sănătății, s-a înregistrat în anul 2015 un indice de acoperire a serviciilor de sănătate de 73. Acest indice atingea în același an în România valoarea de 72, puțin sub media Europeană. În ceea ce privește povara financiară consecutivă accesării serviciilor de sănătate, la nivelul Regiunii Europene a OMS, în anul 2010, 7% din populație (aprox. 62.2 mil) cheltuia cu 10% mai mult față de venitul total al gospodăriei și respectiv 1% (aprox.8.9 mil) cheltuia cu 25% mai mult față de venitul total al gospodăriei pentru plata serviciilor de sănătate. În perioada 1998-2012, în România, proporția (%) din populație care a suportat cheltuieli ”catastrofale” pentru plata serviciilor de sănătate a prezentat un trend ușor ascendent. A crescut de la 6 la 12% proporţia din populație a celor care au cheltuit cu 10% mai mult față de venitul total al gospodăriei și de la 1 la 2% a celor care au cheltuit cu 25% mai mult față de venitul total al gospodăriei pentru plata serviciilor de sănătate.

Deși indicatorii de monitorizare a progresului în atingerea UHC la nivel național ne situează la nivelul sau chiar deasupra mediei Europene, se recomana susținerea eforturilor pentru continuarea progresului precum și îmbunătățirea proceselor de monitorizare a acestui progres.

Dr. Simona Berariu

18. 03. 23

SITUAȚIA LA NIVEL EUROPEAN ȘI GLOBAL

În ultimul deceniu, tuberculoza reprezintă a 9-a cauză de deces pe plan mondial şi este cea mai importantă boală determinată de un singur agent infecţios.

Raportul Global al OMS pentru Tuberculoză, elaborat în 2017 oferă o evaluare anuală completă și actualizată a epidemiei TBC și a progresului în domeniul îngrijirii și prevenirii acesteia la nivel global, regional și național. S-au primit informații din 201 țări și teritorii, din care 182 state membre OMS (45 fiind din Regiunea Europeana).

În 2016, 6,3 milioane de cazuri noi de TBC au fost raportate, dintre care 90% au fost adulți și 65% de sex masculin. Europa a avut un număr de 253.154 cazuri notificate, cu un procent de 64% confirmare biologică la cazurile de TBC  pulomonară.

Majoritatea cazurilor incidente, în 2016, s-au înregistrat în Asia de Sud-Est (45%), regiunea africană OMS (25%) și a Pacificului de Vest (17%). S-au notat mai puține cazuri în regiunea est-mediteraneană (7%), Europa (3%) și America (3%). Primele șapte țări, deținând 64% din cazuri, au fost: India, Indonezia, China, Filipine, Pakistan, Nigeria și Africa de Sud.

În 2016, rata de mortalitate prin TBC, pentru Europa a fost de 3,4‰00 (la suta de mii de locuitori - circa 31000), iar pe plan global de 22 ‰00 (1.670.000). Rata de fatalitate la nivel global (fatalitate = numărul deceselor în rândul bolnavilor) a fost de 16% in 2016.

Mortalitatea estimată a bolnavilor cu TBC și seropozitivitate HIV a fost de 0,55 ‰00 (5100 persoane) în Europa și de 5 ‰00 (374.000 pers.) la nivel global. În 2016, 40% din decesele prin HIV au fost cauzate de TBC.

Regiunile cu cele mai ridicate valori au fost regiunea africană a OMS și Asia de Sud-Est, unde  s-au inregistrat 85% din totalul de decese cauzate de TBC la persoanele cu co-infecție HIV-TBC (India reprezentând 33% din decesele globale ale tuberculozei în rândul persoanelor seropozitive).

La nivel global, rata de mortalitate prin TBC (la 100.000 de locuitori) a scăzut cu 37 % între 2000 și 2016.

La nivel regional, cea mai rapidă scădere a ratei mortalității TBC se înregistrează în regiunea europeană a OMS și în regiunea Pacificului de Vest (6,0% și respectiv 4,6% pe an, începând cu anul 2010).

Rezistenta la antibiotice rămâne o ameninţare persistentă, cu 490.000 de cazuri de TBC multidrog rezistentă (MDR-TB) apărute în 2016. Ţările cu numărul cel mai crescut de cazuri de tuberculoză multirezistentă, reprezentând circa 47% din totalul global au fost China, India si Federatia Rusa.

OMS estimează o scădere anuală a incidenței TBC de aproximativ 2% pe an. La nivel regional, cel mai rapid declin al incidenței tuberculozei este în regiunea europeană a OMS (de 4,6% între 2015 și 2016).

În fiecare an, milioane de oameni sunt diagnosticați și tratați cu succes pentru TBC, evitându-se astfel milioane de decese. Majoritatea deceselor cauzate de tuberculoză ar putea fi prevenite prin diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat.

Dr. Simona Berariu – DSP Sibiu

18. 03. 20

Ziua Mondială a Apei (World Water Day) se celebrează începând cu 1993 în fiecare 22 martie, în vederea conștientizării măsurilor privind problematica curentă sau viitoare a apei - resursă naturală crucială pentru viaţă și sănătate pe planeta noastră.

WWD 2018 se derulează sub sloganul “Să protejăm Natura & Apa – indispensabile vieții pe Terra!”, iar tema “Natură nepoluată pentru apă de calitate” își propune să analizeze modurile prin care protejând natura putem depăși dificultățile legate de apă în secolul XXI.

Întrucât ecosistemele deteriorate afectează în prezent cantitatea și calitatea apei necesare consumului uman, scopul WWD 2018 este de reducere a poluării mediului natural implicat esențial în calitatea apei.

Apă necontaminată într-un mediu salubru: alianță indispensabilă vieții pe Terra”

Poluarea mediului, apă, sănătate: fapte și cifre globale

Habitatul sanogen depinde de accesul la apă curată, sanitația de bază, alimentația cu produse necontaminate, mediul salubru. Poluarea afectează fiecare dintre factorii de mai sus, punând în pericol sănătatea și calitatea vieții. Anual, circa 19 milioane decese premature sunt legate de impactul exploatării improprii a resurselor naturale.

  1. Apa dulce reprezintă doar 2,5% din cantitatea existentă pe Terra . Conform Programului ONU pentru Evaluarea Apelor Mondiale 2017, în lume peste 80% din apele uzate sunt deversate netratate în mediu.
  2. Pe glob, ecosistemele deteriorate prin poluare afectează cantitatea și calitatea apei disponibile pentru consumul uman. Astfel 2,1 miliarde de oameni trăiesc în prezent, fără siguranța apei potabile, ceea ce le afectează sănătatea, mijloacele de trai și educația.
  3. 57 milioane ani de viață sunt anual pierduți sau trăiți cu dizabilități din cauza calității necorespunzătoare a apelor, a igienei și salubrizării superficiale, precum și a practicilor agricole defectuoase.
  4. 4 000 de copii își pierd viața în fiecare zi din cauza bolilor cauzate de apa poluată și a sanitației necorespunzătoare.
  5. La nivel global, 58% din bolile diareice - un motor major al mortalității infantile – sunt cauzate de lipsa accesului la apă necontaminată și salubritate de bază, provocând anual circa 1,8 milioane decese.
  6. Deversarea îngrășămintelor și a altor substanțe chimice în cursurile de apă dulce poate declanșa poluarea cu nutrienți, urmată de creșterea exagerată a plantelor acvatice ce poate diminua oxigenul necesar faunei specifice.
  7. Apa poluată poate vehicula vectori de boală, precum vibrionul holerei sau viermi paraziți transmițând schistosomiaza (boală cunoscută și sub numele de bilharzioză , febra melcului, febra Katayama).
  8. Decesele atribuite de OMS factorilor de mediu înregistrau cel mai ridicat număr în Regiunea Asia de Sud-Est, urmată de Pacificul de Vest, iar cel mai redus in cele două Americi.
  9. În privința sanitației, datele OMS indicau proporția populației beneficiară de sanitație îmbunătățită, ca fiind concentrată în America de Nord, Australia, Argentina și în majoritatea țărilor europene; România se găsea pe următorul nivel, în timp ce regiuni întinse din Africa, India și Rusia se găseau la nivele inferioare.

Poluarea apelor

Pe glob, tendințele privind poluarea organică în râuri, semnalau stagnare în regiuni din America Latină, Africa Centrală și Kazahstan; creștere în majoritatea regiunilor din America Latină, Africa și China si creștere la nivele de alarmă în regiunea Sub-Sahariană, vestul Chinei și în importante regiuni din India. 

Poluarea poate îmbrăca mai multe forme, variind de la compuși organici și alte substanțe chimice până la reziduuri provenind de la producerea diferitelor tipuri de energie. Gradul de toxicitate a unui poluant pentru sănătatea umană și pentru ecosisteme este în funcție de natura chimică, cantitatea sau concentrația, precum și pe persistența acestuia. Efectele specifice ale poluanților depind nu numai de mediul în care se află (aerul, apa sau solul), ci și de interacțiunea cu poluanții co-existenți, precum și de durata de expunere.

Unele tipuri de poluare, precum anumite forme de apă contaminată, calitatea slabă a aerului, deșeurile industriale, gunoiul, supraîncărcarea luminoasă, termică sau fonică - sunt ușor de observant, dar există forme mai subtile de poluare detectabile numai cu instrumente specializate.

Poluarea organică severă, precum și salinitatea moderată/severă a unor râuri amenință securitatea alimentară, industria pescuitului și, în general, mijloacele de trai ale populației. Îmbunătățirea canalizării poate contribui la contracararea acestor efecte, deși în multe regiuni apele uzate netratate provenind de la canalizare continuă să fie deversate în mediul înconjurător; din această cauză, managementul apelor uzate are o importanță fundamentală pentru prezervarea calității mediului și pentru asigurarea accesului la apă curată pentru toți.

Poluarea cu nutrienți (nitrați și fosfați, în principal) cauzată de excesele agrochimice continuă să reprezinte o amenințare semnificativă la adresa biodiversității și obliga la eforturi/servicii sporite de salubrizare a ecosistemelor la nivel global. Se apreciază că această poluare va continua să crească dincolo de 2020, mai ales în Asia, America de Sud și Centrală și Africa Subsahariană. Țările dezvoltate (din Europa, de exemplu) suferă, de asemenea, din cauza poluării apelor dulci, semnalate de nivelurile ridicate de nitrați din apa potabilă. Între 10% și 20% din stațiile de monitorizare a apelor subterane din UE au înregistrat niveluri de nitrați care depășesc pragul admis de 50 mg/l.

Romania - Măsuri și ținte privind poluarea apelor

În România 2016, monitorizarea calității apei subterane a relevat că circa 16% (23/141) corpuri de apă subterană se găseau în afara parametrilor chimici prescriși de norme.

În 2016 s-au înregistrat 47 de poluări accidentale, a căror repartiție, în funcție de natura poluantului este următoarea: ape uzate neepurate 18 (evenimente) – reprezentând 38,30% din totalul accidentelor; produse petroliere 14 - 29,79%; deşeuri semisolide 6 - 12,76%; poluări de altă natură 4 - 8,51%; substanțe neidentificate 3 - 6,38%; ape de mină 1- 2,13%; chimicale ce atrag oxigenare scăzută 1 - 2,13%.

Analiza cauzelor poluărilor accidentale produse în țara noastră în 2016 a plasat pe primele locuri nerespectarea normelor tehnologice privind evacuarea apelor uzate în receptori naturali, urmată de poluările cu produse petroliere cauzate cel mai des de avariile conductelor de transport țiței & apă sărată.

În România 2016, volumul apelor uzate evacuate depășea cu circa 0,83% deversarea din 2015, reflectând un consum de apă ușor sporit, compatibil în parte cu creșterea economică. Ierarhia ramurilor economice cu potențial de poluare chimică a rămas neschimbată, cu industria apei potabile, cea chimică și cea producătoare de energie pe primele locuri.

Prevenirea poluării naturii în scopul protecției apei și aerului, a căror contaminare prezintă potențialul advers maxim pentru sănătatea umană, trebuie să devină și în România o prioritate pentru toți responsabilii – stat, organizații, comunități și indivizi.

Măsuri și ținte privind poluarea apelor,  în acord cu Obiectivul 6 privind natura & apa al Agendei ONU de Dezvoltare Durabilă până în 2030 – extrase

Măsuri și ținte privind rezervele de apă dulce:

  1. Reducerea poluării cursurilor de apă dulce prin creșterea tratării, reciclării și reutilizării apelor uzate cu cel puțin 50% până în 2030.
  2. Adoptarea și aplicarea unor programe naționale pentru protejarea și restaurarea ecosistemelor de apă dulce și a zonelor umede precum și a altor sisteme naturale care contribuie la purificarea apei.
  3. Ameliorarea sistemelor de monitorizare a poluării în apele de suprafață și în apele subterane.
  4. Definirea standardelor naționale privind cursurile de apă pentru a oferi o imagine continuă a calității resurselor disponibile și pentru a identifica oportunitățile și riscurile legate de sănătatea umană și ecosisteme.
  5. Îmbunătățirea colectării și distribuției măsurătorilor specifice, asigurarea și controlul calității datelor și punerea la dispoziția publicului a informațiilor privind calitatea apei.
  6. Asigurarea apei potabile de calitate și acces la sanitația de bază pentru fiecare persoana până în 2030.

Măsuri și ținte privind poluarea marină și costală:

  1. Interzicerea deversării în mediul marin a apelor reziduale netratate și limitarea scurgerilor excesive de nutrienți provenite de la sistemele agricole.
  2. Restaurarea și conservarea ecosistemelor de coastă și a zonelor umede pentru reducerea cantității de nutrienți în exces și a altor poluanți, precum metalele grele.
  3. Prevenirea deversării și reducerea gunoiului marin și armonizarea metodologiilor de evaluare și monitorizare.
  4. Reducerea/eliminarea treptată a utilizării anumitor tipuri de plastic ce ajung în mediul marin (de exemplu microbile, ambalaje, materiale plastice de unică folosință) și promovarea recuperării acestora.
  5. Elaborarea unor strategii eficiente pentru prevenirea/minimizarea generării de gunoi marin din plastic, în special din surse terestre și responsabilizarea producătorilor pentru proiectarea, recuperarea, reciclarea și eliminarea ecologică a reziduurilor specifice.
  6. Controlul strict al scurgerilor de deșeuri radioactive în ocean.
  7. Instituirea unor sisteme de colectare a deșeurilor în zonele de coastă și monitorizarea strictă a fluxurilor de gunoi marin.

Anexe

poluare1

poluare2