18. 11. 13

În perioada 15 noiembrie - 30 noiembrie 2018 se celebrează Ziua Națională Fără Tutun, sub sloganul "Alege să fii sănătos! Alege să nu fumezi!", iar tema ZNFT a anului 2018 este "Informarea și conștientizarea populației privind efectele nocive ale fumatului".

Direcția de Sănătate Publică a județului Sibiu marchează ZNFT 2018 prin realizarea unei Campanii de informare și sensibilizare a individului despre efectele negative ale consumului de tutun asupra sănătății, desfășurată în mai multe primării din județ.

Obiectivele Campaniei:

  • Directe:
    • furnizarea de informații despre riscurile fumatului activ și pasiv;
    • creșterea nivelului de educație cu scopul evitării fumatului pasiv.
  • Indirecte:
    • reducerea morbidității generale și profesionale;
    • reducerea numărului de zile cu incapacitate de muncă;
    • creșterea randamentului profesional.

Activități:

  1. De informare-comunicare cu angajați ai autorității publice locale
  2. De diseminare a mesajelor specifice beneficiilor renunțării la fumat și motivarea schimbării comportamentului
  3. De distribuire de materiale informative

Premise:

În România se fumează zilnic peste 5 milioane de pachete de țigări, iar aproximativ 85% dintre pacienții cu cancer bronhopulmonar sunt fumători, potrivit Societății Române de Pneumologie. Zilnic, 70 de decese sunt cauzate de fumat. Totodată, același for subliniază că 42.000 de oameni suferă de complicații provocate de tigări.

Avantajele renunțării la fumat:

  • crește speranța de viață;
  • scade riscul producerii unui infarct miocardic;
  • scade riscul formării unor tumori maligne (canceroase);
  • un mod de viață mult mai sănătos;
  • mai mulți bani economisiți.

Prima acțiune de educare a avut loc la începutul acestei săptămâni, la Consiliul Local Moșna, cu participarea a 16 angajați ai autorității publice locale, urmând Primăria Comunei Șelimbăr și Primăria Șura Mare. Anexăm fotografii surprinse în cadrul evenimentelor.

1

2

3

4

5

 

11

22

18. 11. 13

Ziua Naţională Fără Tutun este marcată, în fiecare an, în a treia joi din luna noiembrie, printr-o iniţiativă menită a atrage atenţia asupra impactului pe care îl are fumatul asupra sănătăţii oamenilor.

Date statistice, la nivel internațional, european și național

La nivel mondial, consumul de tutun ucide anual aproximativ 6 milioane de oameni, din care 600 de mii sunt nefumători, expuşi fumatului pasiv. Estimarea este că, până în 2030, consumul de tutun va determina direct sau indirect mai mult de 8 milioane de decese în fiecare an, iar mai mult de 80% dintre acestea vor fi înregistrate în ţările slab dezvoltate.

Conform Eurobarometrului 2017, realizat de Comisia Europeană și publicat cu ocazia Zilei Mondiale fără Tutun, în România consumul de tutun se mentine încă relativ ridicat, cu o prevalenţă a fumatului de 28% în rândul celor cu vârsta peste 15 ani, aproape de media europeană (26%). În rândul bărbaţilor, prevalenţa este de 38%, în rândul femeilor de 19%.

România se situeaza pe locul 9 în Uniunea Europeană, alături de Cipru, Austria, Slovenia si Spania. Desi fumează mai putin decât grecii (37%), bulgarii și francezii (36%), românii consumă considerabil mai mult tutun decât suedezii (7%) si englezii (17%). Raportul european arată ca procentul tinerilor care se apucă de fumat, respectiv cei din categoria de vârsta 15 - 24 de ani, a crescut de la 25%, cât era în 2014, la 29% în 2017. Datele arată că se debutează precoce, ceea ce se întâmpla si la adolescentii români. De asemenea, există un procent important de fumatori înrăiţi care nu au renunţat la acest viciu chiar dacă legea antifumat a intrat în vigoare.

Adoptarea celei mai semnificative politici de sănătate publică din ultimii ani, legea care a interzis fumatul în spaţiile publice închise, a determinat saltul important al României de 12 poziții, de pe locul 19 pe locul 7, în clasamentul european al politicilor de control al tutunului — Scala Europeană de control al tutunului.

Efectele directe ale acestei politici au dus la scăderea numărului de internări asociate bolilor exacerbate de fumatul pasiv. Conform rezultatelor Eurobarometrului 2017, realizat de Comisia Europeană, reducerea expunerii la fum de tutun este semnificativă în România anului 2017 față de 2014: în baruri a scăzut cu 69 de puncte procentuale (de la 80% la 11%), iar în restaurante a scăzut cu 53 de puncte procentuale (de la 59% la 6%).

Conform celui mai recent studiu Global Adult Tobacco Survey realizat în România (GATS 2011), prevalenţa curentă a fumatului este 26,7% (4.85 milioane locuitori). Prevalenţa este mai mare în rândul bărbaţilor decât în rândul femeilor: 37,4% faţă de 16,7%. 24,3% fumează zilnic (34,9% din bărbaţi şi 14,5% din femei), iar 2,4% sunt fumători ocazionali (2,5% din bărbaţi şi 2,2% dintre femei). Prevalenţa maximă pe vârste se înregistrează în rândul persoanelor de 25-44 ani (36,3%), iar cea minimă la cei cu vârsta ≥ 65 de ani (7,6%). În rândul bărbaţilor, cea mai scăzută prevalenţă este declarată la cei cu studii superioare (36,4%), în timp ce în rândul femeilor prevalenţa a fost mai mare în rândul celor cu studii medii sau superioare (19,6%, respectiv 20,0%) şi minimă în rândul femeilor cu studii elementare (14,7%).

Principalul tip de produs din tutun utilizat este reprezentat de ţigarete, consumate de 26,5% din populaţie (bărbaţi: 37,1%, femei: 16,7%), iar numărul mediu de ţigări fumate pe zi este de 16,6: 17,7 pentru bărbaţi şi 14,1 pentru femei.

Majoritatea celor chestionaţi (83,6%) au primit informaţii împotriva fumatului prin intermediul mass-media sau afişaje în locuri publice: la televizor de către 76,7%, pe panourile publicitare - 25,8% şi, mai puţin frecvent, la radio - 25,3%.

În privinţa renunţării la fumat, dintre fumătorii actuali şi ex-fumători 35,5% au făcut o încercare de a renunţa în ultimele 12 luni. Printre fumătorii care au vizitat un medic în cursul ultimelor 12 luni, 82,1% au fost întrebaţi de acesta despre istoria lor privind fumatul, iar 81,9% au primit sfaturi să renunţe la fumat. Cei mai mulţi dintre cei care au încercat să renunţe (80,8%) au dorit să facă acest lucru fără ajutor. Doar 8,2% au utilizat terapia de substituţie, 1,4% folosind un alt medicament prescris; 1,7% prin consiliere şi consultanţă; 6,8% au folosit pentru renunţare produse naturale din plante, acupunctură sau alte metode.

Printre nefumători, prevalenţa expunerii la fumatul pasiv la domiciliu a fost de 24,4% (aproximativ 3.2 milioane nefumători).

Consumul de tutun continuă să înregistreze valori ridicate în rândul adolescenţilor de 16 ani din România.

European School Survey Project on Alcohol and Other Drugs (ESPAD - 2015) arată ca jumătate (51,7%) dintre elevii din România în vârstă de 16 ani au fumat cel puțin o dată în viață, aproximativ o treime (30,1%) au fumat în ultima lună și unul din cinci au fumat zilnic (19,8%).

Consumul de tutun de-a lungul vieţii în rândul adolescenților s-a înscris pe o linie descendentă începând din 2003, scăzând succesiv de la 64%, la 54% în 2007, respectiv la 52% în 2011, pentru ca în anul 2015 să se mențină la aceeași valoare (51,7%). Cu toate acestea, consumul de ţigări în ultimele 30 de zile își menține tendința ascendentă observată în 2011, crescând de la 29%, la 30,1%. Totodată, consumul zilnic de țigări în ultimele 30 de zile a crescut în 2015 față de 2011, de la 18,4% la 19,8%. Dacă în ceea ce privește consumul de tutun de-a lungul vieții, cea mai mare valoare a fost observată în anul 2003, celelalte două variabile considerate în analiză – fumatul în ultima lună, respectiv fumatul zilnic – au înregistrat cele mari valori în anul 2015.

La nivelul anului 2015, pentru toate perioadele de referință, se observă valori mai mari ale prevalențelor consumului de tutun în rândul băieţilor, comparativ cu cele înregistrate în rândul fetelor.

Prevalenţa consumului de tutun până la vârsta de 16 ani a fost de 52,8% în rândul băieţilor, faţă de 50,5% în rândul fetelor. Pentru ambele sexe, valorile acestui tip de prevalenţă se situează peste valorile medii europene: 47,3% băieţi şi 43,9% fete.

Prevalența consumului de tutun în ultimele 30 zile a fost de 30,6% în rândul băieţilor, în timp ce, valoarea acestui tip de prevalență se situează la 29,4% în rândul fetelor, ceea ce înseamnă că fetele tind să adopte acelaşi comportament de consum ca şi băieţii în ceea ce priveşte fumatul. Şi în acest caz, valorile înregistrate în România se poziţionează peste mediile europene: 21,6% - băieţi şi 21,2% - fete.

Fumatul zilnic înregistrează în rândul băieţilor din România o prevalență de 21,3%, iar în rândul fetelor, de 18,3%, fiind pentru ambele sexe peste mediile europene: 13,4% băieţi şi 11,5% fete. Studiul a mai arătat că aproximativ 23% dintre adolescenţi au fumat prima ţigară înainte să împlinească vârsta de 14 ani.

În ceea ce priveşte consumul zilnic de ţigări la vârsta de 13 ani sau mai devereme, se remarcă o creştere mai accentuată în cazul băieţilor – de la 5% în 2011, la 7% în 2015, în timp ce, în cazul fetelor, se înregistrează o creştere de la 3%, în 2011, la 3,8% în 2015.

Deși consumul de tutun în rândul adolescenților din România s-a înscris pe o linie descendentă începând din 2003, în 2015 este peste mediile europene, pentru toate perioadele de referinţă: consumul de tutun de-a lungul vieţii – 51,7% față de 45,6% la nivel european, consumul de tutun în ultimele 30 zile – 30,1% față de 21,4% şi consumul de tutun zilnic în ultimele 30 zile – 19,7% față de 12,4%. Totodată, se observă valori mai mari ale consumului de tutun în rândul băieţilor, comparativ cu cele înregistrate în rândul fetelor, însă pentru ambele sexe, adolescenţii din România se situează peste valorile medii europene.

18. 11. 07

Având în vedere faptul că expunerea la radiații în scopuri medicale depășește toate celelalte tipuri de expuneri din surse de radiații generate de om, Comisia Europeană și asumat responsabilitatea stabilirii și adoptării unor standarde de siguranță. Astfel, în vederea asigurării cadrului legal necesar utilizării optime a radiațiilor ionizante în scopuri medicale, a fost adoptată în 5 decembrie 2013, la nivel european, Directiva 2013/59/EURATOM, ”de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante”.

Această directivă a fost transpusă în România prin intermediul Legii nr. 63/2018, în vigoare de la 12 aprilie 2018, ”pentru modificarea și completarea Legii nr. 111/1996 privind desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare.”

Conform textului acestei legi Ministerul Sănătății:

  1. ”stabilește și revizuiește ori de câte ori este cazul nivelurile de radiații referință în diagnostic;
  2. stabilește constrângeri de doză pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea și susținerea pacienților și a voluntarilor care participă la cercetarea medicală sau biomedicală;
  3. elaborează și revizuiește ori de câte ori este necesar criteriile de prescriere pentru expunerile la radiații în scopuri medicale;
  4. stabilește procedurile pentru efectuarea auditelor clinice și controlează implementarea acestora;
  5. verifică respectarea nivelurilor de referință în diagnostic și a criteriilor de prescriere pentru expunerile medicale și impune măsuri corective, după caz;
  6. organizează, în colaborare cu CNCAN și Ministerul Educației Naționale sistemul de instruire și perfecționare a profesioniștilor din sănătate care necesită competențe specifice în domeniul practicilor medicale cu radiații ionizante;
  7. participă la elaborarea și implementarea planului național de acțiune împotriva riscurilor prezentate de expunerile la radonul din locuințe, clădirile cu acces public și locurile de muncă, în limita ariei de competență;
  8. elaborează materiale de informare, educare și comunicare cu privire la riscurile pentru sănătate datorate expunerii la radon.” 

De asemenea, se introduc 3 principii pentru utilizare radiațiilor ionizante în scopuri medicale, respectiv principiul justificării, al limitării dozelor și al optimizării acestora. La momentul dezvoltării acestui articol nu au putut fi identificate norme de implemntare a prevederilor acestei legi.

În ceea ce privește ghidurile naționale, în România a fost publicat în anul 2005 ”Ghidul de utilizare a examenelor radiologice şi imagistice medicale”, prin traducerea în limba română a ghidului de bune practici dezvoltat în Franța. Acest ghid se adresează specialiștilor în domeniu și cuprinde recomandări specifice pentru utilizarea examinărilor imagistice în diferitele patologii ale aparatelor și sistemelor organismului. De asemenea, menționăm ca resursă adresată populației generale lucrarea ”Radiologie Intervențională - Ghidul Pacientului ”, în cadrul căreia sunt prezentate informații cu privire la examinările radiologice intervenționale într-o manieră adaptată persoanelor fără cunoștințe în domeniul medical.

Este necesară o abordare echilibrată, care să evalueze avantajele multiple ale radiaţiilor ionizante asupra sănătății, asigurând în același timp şi  reducerea riscurilor. OMS coordonează în acest sens o INIȚIATIVĂ GLOBALĂ PRIVIND SIGURANȚA UTILIZĂRII RADIAȚIILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII, în vederea utilizării eficiente a radiațiilor ionizante în medicină,  precum şi pentru punerea în aplicare a standardelor de siguranță împotriva  radiațiilor ionizante în cadrul instituțiilor medicale. Această inițiativă are trei domenii principale de activitate:

  • Evaluarea riscului
    • Evaluarea dozei de  iradiere în rândul populației, în urma utilizării radiațiilor ionizante în scop diagnostic sau terapeutic.
    • Cercetări în domeniul  protecției împotriva radiațiilor în medicină (acordând prioritate asistenței medicale pediatrice).
  • Managementul riscului
    • Reducerea expunerilor inutile la radiații (justificarea examinărilor medicale și optimizarea protecției).
    • Promovarea protecției iradierii ocupaționale în cadrul sistemelor de sănătate (medici, tehnicieni, personal auxiliar).
    • Prevenirea expunerilor accidentale și neintenționate, consolidarea securității radiațiilor și promovarea sistemelor de raportare și învățare.
    • Promovarea cooperării între autoritățile sanitare și organismele de reglementare în domeniul protecției împotriva radiațiilor.
  • Comunicarea privind riscurile
    • Elaborarea unei strategii de comunicare și furnizarea de instrumente care să sprijine dialogul beneficiu-risc (pentru furnizorii de servicii medicale, pacienții și tehnicieni).

România celebrează anul acesta pentru prima data Ziua Internaţională a Radiologiei. Temele din anii anteriori au fost:

  1. 2012 – Imagistica oncologică
  2. 2013 – Imagistica pulmonară
  3. 2014 – Imagistica creierului
  4. 2015 – Imagistica pediatrică
  5. 2016 – Imagistica în cancerul de sân
  6. 2017 – Imagistica de urgenţă

În aceeaşi dată de 8 noiembrie se celebrează şi Ziua Mondială a Radiografiei, organizată de Societatea tehnicienilor de radiologie, cu scopul de a promova meseria de tehnician radiolog şi de a conştientiza rolul acestora în sistemul de sănătate modern. Ziua Mondială a Radiografiei se celebrează din anul 2007. tema Zilei Mondiale a Radiografiei de anul acesta fiind Precizie şi compasiune. Din temele din anii trecuti amintim: Ne pasă de siguranta dvs. (2017), Asigurarea calităţii (2016).

18. 11. 06

SURSE DE RADIAŢII NATURALE

Zilnic suntem expuşi la surse naturale de radiaţii. În medie, 80% din doza anuală de radiaţie la care suntem expuşi provine din surse de radiaţii terestre si cosmice.

Surse de radiaţii tereste

Există peste 60 de Radionuclizi prezenți în natură în roci, sol, apă, aer şi chiar în organismele vii. Radonul este un gaz emis în mod natural de roci şi sol şi este principala sursă de radiaţie naturală.

Surse de radiaţii cosmice

Radiaţia cosmică străbate atmosfera Pământului şi ajunge la suprafaţa sa. Intensitatea ei variază mult cu altitudinea, astfel încât la altitudine mare suntem mai expuşi la radiaţii cosmice decât la nivelul mării. Unitatea de măsură pentru doza efectiva de radiaţii este SIEVERT (Sv).

Doza efectivă medie datorată radioactivităţii naturale pentru întreaga planetă este de 2.4 mSv pe an.

Expunerea naturală la radiaţii variază de la o zona geografică la alta, în funcţie de diferenţele geologice. Pentru România, doza efectivă medie de origine naturală este de 2,27 mSv pe an, fiind mai mică decât doza globală, conform datelor de pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

SURSE DE RADIAŢII ARTIFICIALE

Cele mai obişnuite surse artificiale de radiaţii sunt dispozitivele medicale care folosesc radiaţii X.

CARE SUNT RISCURILE EXPUNERII LA RADIAŢII MEDICALE?

Magnitudinea exactă a riscului generat de expunerea la doze mici de radiaţii emise în imagistica medicală continuă să fie un subiect controversat. Acest lucru se datorează faptului că sub 100 mSv, riscurile sunt prea mici pentru a fi măsurate în mod direct.

Doza de radiaţii în funcţie de tipul de investigaţii:

  • Investigaţii care folosesc RADIAŢIILE X
    • Radiografia dentară – 0,005 mSv
    • Radiografia pulmonară – 0,1 mSv
    • Mamografia - 0,7 mSv
    • CT cap – 2 mSv
    • CT toracic – 7 mSv
    • CT abdominal - 10 mSv
  • Investigaţii care folosesc ULTRASUNETE
    • Ecografia — fără iradiere
  • Investigaţii care folosesc CÂMP MAGNETIC
    • Rezonanţa Magnetică Nucleară — fără iradiere
18. 11. 06

Pe 8 noiembrie 2018 medicii radiologi, imagiști, tehnicienii și profesioniștii din domenii conexe celebrează la nivel mondial cea de-a șaptea ediție a Zilei Internaționale a Radiologiei (IDoR 2018), alegerea acestei date fiind legată de ziua de 8 noiembrie a anului 1895, ziua în care Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit existența razelor X.

Scopul aniversării este conștientizarea și informarea populației cu privire la potențialul medical al imagisticii medicale, rolul esențial al radiologilor și al imagistilor în cadrul echipei medicale și standardele educaționale și profesionale crescute solicitate personalului care lucrează în domeniul imagisticii medicale.  

Imagistica medicală este una dintre cele mai captivante și progresive discipline medicale și un domeniu de activitate intensă în ceea ce privește cercetarea tehnologică și biologică. Radiografiile, RMN-urile, ecografiile și alte tehnici imagistice și imaginile asociate sunt cunoscute și atrag privirea multor persoane, dar indicațiile precise și valoarea acestor investigații nu sunt cunoscute la nivel populațional.

Imagistica inimii a fost aleasă ca principală temă pentru celebrarea IDoR 2018. Imagistica Inimii este o sub-specialitate în plină dezvoltare a radiologiei diagnostice, care contribuie la evaluarea și managementul pacienților cu boală cardiacă din întreaga lume. Specialiștii în imagistică cardiacă supervizează sau efectuează examinări imagistice folosind tehnologii precum tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN), utilizând imaginile rezultate în urma utilizării acestor investigații pentru a diagnostica și a monitoriza o gamă largă de afecțiuni cardiace.

Cele mai importante investigații din imagistica cardiacă sunt tomografia computerizată (CT) și rezonanța magentică nucleară (RMN):

CT-ul cardiac: a devenit o investigație importantă în procesul de evaluare non-invazivă a unei suspiciuni de boală coronariană, sprijinind medicii clinicieni în diagnosticul de excludere al bolii coronariene la pacienții cu simptomatologie non-specifică și cu rezultate neconcludente obținute în urma efectuării unor alte investigații. De asemenea, CT-ul cardiac joacă un rol important în evaluarea pre-intervenție a cordului în vederea efectuării unor proceduri de înlocuire percutană (cu ajutorul unui cateter) a valelor aortică sau mitrală.  

RMN-ul cardiac: este cel mai frecvent utilizat pentru vizualizarea și descrierea morfologiei cardiace și a caracterizării țesutului cardiac, sprijinind detectarea și caracterizarea cardiomiopatiilor, bolilor cardiace congenitale, a diferitelor tipuri de țesut cicatricial și în evaluarea bolilor cardiace valvulare.

Date statistice

La nivel mondial, în fiecare an sunt efectuate aproximativ 3,6 miliarde de examinări medicale diagnostice - radiografii. Acest număr continuă să crească pe măsură ce tot mai mulți oameni au acces la asistența medicală. Aproximativ 350 de milioane din aceste radiografii sunt efectuate la copiii sub 15 ani. De asemenea, se mai înregistrează 37 milionane de proceduri de medicină nucleară şi 7,5 milioane de tratamente radioterapice pe an.

Utilizarea radiațiilor ionizante pentru diagnosticare și tratament ajută milioane de pacienți la nivel mondial, permite diagnosticarea precoce și adesea oferă tratamente mai puțin invazive pentru diverse patologii. Tehnologia avansată a radiațiilor a deschis noi orizonturi în radiologia diagnostică și intervențională, medicina nucleară și radioterapie.

În timp ce dezvoltarea tehnologiei moderne în domeniul sănătății face ca noile aplicații să fie mai sigure, utilizarea lor necorespunzătoare poate duce la riscuri inutile în special la copii. Este necesară deci, o abordare echilibrată care să evalueze avantajele multiple ale radiaţiilor ionizante asupra sănătății, asigurând în același timp şi reducerea riscurilor.

Cheltuielile globale pe aparatură şi echipamente radiologice şi imagistice au crescut de la 145 miliarde de dolari americani în anul 1998 la 220 miliarde dolari americani în anul 2006. Costurile comparative ale examinarilor imagistice în cardiologie sunt reprezentate în graficul de mai jos: daca valoarea unei ecografii o consideram unitară, un CT cardiac este de 3, 1 ori mai scump, RMN-ul de 5,51 ori, iar un cateterism cardiac ghidat radiologic este de 19, 96 de ori mai costisitor.

Date statistice din România în perioada 2007-2017

În perioada 2007-2017 s-a constatat o tendință de scădere a numărului de radiografii efectuate, asociat cu o creștere a numărului de examinări CT și RMN, astfel că, dacă numărul de radiografii era, în 2007, de 2490081, în 2017 a scăzut la 1826707, în timp ce numărul tomografiilor a crescut de la 188271 (în 2007) la 362495 (în 2017), iar al RMN-urilor, de la 25203 efectuate în 2007, la 49929, în 2017.

În perioada 2007-2017, în România, s-a observat și o tendință de creștere a numărului de ecografii cardiace și coronarografii efectuate, asociate cu o scădere a numărului de radiografii toracice. Cele mai frecvente examinări radio-imagistice cardiace în România, în perioada 2007 – 2017 au fost radiografiile toracice (cu o medie de aproximativ 850000 investigații/an), ultrasonocardiografia bidimensională (în medie 180.000/an) și coronarografiile (simple sau împreună cu cateterism stâng), a căror frecvență s-a dublat în 2017 față de 2007, mai ales pentru coronarografiile simple.

POSTER ZMR 19102018