17. 08. 25

Medicii, furnizorii de servicii de sănătate, dar şi pacienţii se confruntă cu numeroase întrebari, referitoare la calendarul de vaccinare, la precauţii şi contraindicaţii, la numărul de vaccinuri care pot fi administrate concomitent, la identificarea şi interpretarea efectelor adverse.

În plus, personalul medical este responsabil şi cu educarea părinţilor şi a pacienţilor, prin selectarea adecvată a informaţiilor ce pot şi trebuie oferite pentru ca aceştia să înţeleagă corect tot ceea ce este necesar, pentru a putea lua o decizie, în deplină cunoştinţă de cauză, din surse autorizate.

Referitor la CALENDARUL NAŢIONAL de VACCINARE, în România au fost elaborate recomandări pentru administrarea vaccinurilor, pentru majoritatea bolilor transmisibile specifice sugarului şi copilului mic, cu câteva decenii în urmă. Acestea sunt actualizate permanent, pornind de la recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi experienţa ţărilor din Uniunea Europeană în domeniul imunizării, aceste documente constituind un suport pentru completarea schemei naţionale de imunizare (Programul Naţional de Imunizare).

calendar1

*1 În situaţia în care vaccinul hepatitic B nu este disponibil pentru administrare în primele 24 de ore de la naştere, copiilor născuţi din mame AgHBs pozitive li se va aplica temporar următoarea schemă de vaccinare:

calendar2

La vârsta de 11 luni, copiii vor fi vaccinaţi conform Calendarului naţional de vaccinare, respectiv vor primi a IV-a doză de vaccin diftero – tetano – pertussis acelular – poliomielitic – Haemophilus B – hepatitic B (DTPa-VPI-Hib-Hep.B), combinaţie ce poartă denumirea de Vaccin HEXAVALENT. Copiii născuţi din mame AgHBs negative vor fi vaccinaţi conform Calendarului naţional de vaccinare începând cu vârsta de 2 luni, fără a mai fi necesară recuperarea dozei de vaccin hepatitic B care nu a fost administrată la naştere.

*2 Vaccinul pneumococic conjugat va fi inclus în Calendarul naţional de vaccinare în funcţie de fondurile disponibile.

Pentru administrarea tuturor vaccinurilor se vor utiliza numai seringi de unică folosinţă.

 

17. 08. 24

Vaccinarea este una dintre intervenţiile cele mai de succes la nivel mondial în domeniul sănătăţii publice şi una dintre măsurile preventive cu cele mai bune rezultate, fiind deosebit de eficientă în raport cu costurile aferente. De la înfiinţarea Programului Extins de Imunizare (PEI), în 1974, milioane de decese şi dizabilităţi produse de 6 boli: difteria, rujeola, tusea convulsivă, poliomielita, tetanosul şi tuberculoza, au fost prevenite sau au înregistrat reduceri dramatice în domeniul îmbolnăvirilor, handicapurilor şi deceselor. Programele de vaccinare au contribuit esenţial la eradicarea variolei. În prezent există peste 27 de boli care pot fi prevenite prin vaccinare, boli care apar la sugari, copii, adolescenţi sau adulţi.

Unul dintre obiectivele de dezvoltare ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) pentru actualul mileniu, este reducerea mortalităţii infantile. Decesul la nivel mondial, în fiecare an, a aproximativ 3 milioane de copii sub 5 ani, poate fi atribuit bolilor infecţioase. Se estimează că aproximativ 40% dintre decese apar în prima lună de viaţă, astfel încât îmbunătăţirea măsurilor de îngrijire şi protecţie imunitară a nou-născutului este esenţială pentru progresul în domeniul sănătăţii.

Vaccinurile utilizate pe scară extinsă în domeniul sănătăţii publice trebuie să îndeplinească standardele OMS:

  • să fie sigure şi să aibă un impact semnificativ împotriva bolii, în toate grupele de populaţie pentru care sunt recomandate;
  • vaccinurile destinate sugarilor sau copiilor mici să fie uşor de adaptat la programele naţionale şi la calendarul de imunizare din copilărie;
  • să nu interfereze cu răspunsul imun la alte vaccinuri administrate simultan;
  • să fie conforme standardelor tehnice (condiţiile de refrigerare şi de depozitare stabilite);
  • să fie accesibile din punct de vedere financiar, pentru diferite zone ale globului.

Siguranţa imunizării este o problemă deosebit de importantă în cadrul programelor de imunizare. Fiind o măsură preventivă, imunizarea se bazeaza în totalitate pe ACCEPTAREA, ÎNŢELEGEREA şi ÎNCREDEREA celor care utilizează acest serviciu.

Multe persoane nu sunt suficient de bine informate cu privire la riscurile prezentate de bolile ce pot fi prevenite prin vaccinare şi/sau cu privire la beneficiile imunizării, astfel încât imunizarea devine din ce în ce mai puţin acceptată, prin subevaluarea efectului la nivelul stării de sănătate individuale, dar mai ales comunitare.

În acest sens, accesul la informaţii documentate referitoare la bolile infecţioase pediatrice şi la măsurile de profilaxie existente, precum vaccinarea, este foarte important pentru specialiştii şi furnizorii de servicii medicale, astfel încât să poată oferi populaţiei o asistenţă medicală la cele mai înalte standarde de bună practică, dar şi pentru publicul larg, pentru a putea lua decizii informate în tot ceea ce priveşte sănătatea fiecăruia dintre noi.

Informaţiile pe care le vom prezenta în articolele următoare exprimă opinia unor autorităţi de nivel mondial, completată de expertiza teoretica şi practică a unor medici de diverse specialităţi din România, implicaţi în managementul bolilor infecţioase pediatrice.

Sursa: Recomandări de vaccinare în pediatrie (Coord. Burlea M.) – Societatea Română de Pediatrie, Ed. Medicală AMALTEA, Bucureşti, 2012.

 

17. 08. 21

LUNA NAȚIONALĂ A INFORMĂRII DESPRE EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL

POLITICI ȘI STRATEGII DE INTERVENȚIE LA NIVEL EUROPEAN

Strategia globală privind combaterea efectelor consumului dăunător de alcool a UE, publicată în 2006, a fost concepută pentru a ajuta guvernele şi organismele implicate în combaterea efectelor nocive ale consumului de alcool să-i coordoneze acţiunile pentru a reduce efectele negative ale alcoolului în Europa. Strategia accentuează impactul negativ pe care îl are abuzul de alcool asupra persoanelor, asupra familiilor şi a societăţii, precum şi asupra forţei de muncă şi a productivităţii. Strategia UE privind alcoolul defineşte cinci teme prioritare relevante pentru orientarea strategiilor de prevenire a consumului dăunător de alcool în toate statele membre, complementare politicilor naţionale în domeniul alcoolului şi pentru care pot fi realizate acţiuni comunitare convergente politicilor nţionale:

  1. Protejarea tinerilor, a copiilor şi copiilor nenăscuţi;
  2. Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin accidente de trafic;
  3. Prevenirea tulburărilor psihopatologice asociate consumului de alcool în rândul adulţilor şi prevenirea impactului negativ al consumului de alcool la locul de muncă;
  4. Informarea, educarea şi conştientizarea efectelor dăunătoare ale consumului de alcool şi promovarea unui consum responsabil de alcool;
  5. Crearea, dezvoltarea şi susţinerea bazelor de date comune.

Obiectivele principale ale intervenţiilor pentru protejarea copiilor şi tinerilor aflaţi sub vârsta minimă legală pentru consumul de alcool sunt:

  • Întârzierea debutului consumului de alcool;
  • Reducerea şi minimalizarea cantităţilor de alcool care ar putea fi consumate de către adolescenţi;
  • Reducerea consecinţelor pe care copiii le pot suferi în familiile afectate de alcoolism.

Planul european de acţiune pentru reducerea consumului dăunător de alcool 2012-2020 include un set de opţiuni bazate pe dovezi, privind strategiile de reducere a consumului dăunător de alcool.

Planul de acţiune privind consumul de alcool în rândul tinerilor şi episoadele de consum excesiv de alcool sprijină realizarea obiectivelor Strategiei UE privind alcoolul, prin acţiuni concrete care vizează şase arii de intervenţie. Grupele de vârstă considerate “tinere” sunt: copiii nenăscuţi, copiii, adolescenţii şi tinerii în vârstă de până la 25 ani.

Planul de acţiune stabileşte trei direcţii de intervenţie prioritară:

  • Protejarea copiilor nenăscuţi prin reducerea expunerii femeilor la alcool în timpul sarcinii;
  • Protejarea copiilor de a fi expuşi de către alţii la consecinţele dăunătoare ale consumului de   alcool;
  • Prevenirea şi reducerea consumului de alcool de către adolescenţi până la împlinirea vârstei legale.

Strategia „Sănătate 2020”: un cadru european de politici pentru susţinerea acţiunilor vizând sănătatea şi bunăstarea populaţiei la nivelul guvernului şi societăţii stabileşte o agendă ambiţioasă şi de perspectivă în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei.

Situaţia consumului de alcool şi a efectelor sale nocive este monitorizată prin intermediul Sistemului UE de informare privind sănătatea şi consumul de alcool (EUSAH), care funcţionează datorită cooperării dintre Comisia Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în cadrul programelor UE în domeniul sănătăţii publice. În acest context, se elaborează periodic profiluri de ţară, cu detalii privind consumul de alcool şi efectele sale asupra sănătăţii în fiecare ţară. Coordonarea la nivelul UE se realizează de către Comitetul pentru politicile şi acţiunile naţionale privind alcoolul (CNAPA), Comitetul privind colectarea de date, indicatori şi definiţii şi Forumul european privind sănătatea şi consumul de alcool (EAHF). În anul 2006, a fost elaborat Sistemul Global de Informare pentru alcool şi sănătate (GISAH), care serveşte ca bază de date pentru sistemele informaţionale regionale.

În 2015, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care  a solicitat Comisiei Europene prezentarea Planului European de Acţiune pentru reducerea efectelor consumului dăunător de alcool şi elaborarea Strategiei Europene privind Alcoolul 2016-22.

POLITICI ȘI STRATEGII DE INTERVENȚIE LA NIVEL NAȚIONAL

Documentele care orientează activitatea de promovare a unui stil de viaţă sănătos derivă din Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 „Sănătate pentru prosperitate",  care preia liniile directoare ale Strategiei Europene OMS privind Sănătatea Copiilor şi Adolescenţilor în Europa pentru anii 2014-2024, precum şi pevederile Programului XII de acţiuni al OMS pentru 2014-2019. Organizarea şi desfăşurarea campaniilor naţionale de Informare-Educare-Conştientizare privind efectele consumului de alcool sunt prevăzute de Programul Naţional de Evaluare şi Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate.

Consiliul naţional pentru coordonarea politicilor şi acţiunilor de reducere a consumului dăunator de alcool în Romania coordonează politicile şi acţiunile naţionale, în acord cu priorităţile UE, ale OMS şi cu situaţia pe plan naţional.

Strategia naţională în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2014-2020 abordează situaţia şi politicile pentru tinerii de 14-35 de ani şi ghidează politicile de tineret în direcţia convergenţei la nivel european. Pentru domeniul "Sănătate, sport şi recreere", grupul ţintă este reprezentat de tineri consumatori de droguri şi/sau alcool; tinerii cu obiceiuri de dietă nesănătoasă, tinerii cu dizabilităţi, tinerele mame de 15-19 ani, tinerii infectaţi cu HIV/SIDA, tinerii afectaţi de diferite boli psihice, tinerii cu un stil de viaţă care nu include activităţi sportive sau culturale.

Parteneriatele europene în cadrul unor proiecte de cercetare privind consumul de alcool au permis adoptarea unor experienţe europene de bună practică şi dezvoltarea unor politici locale şi naţionale de prevenire a consumului de alcool. 

17. 08. 18

Schimbările climatice care par să ia amploare în ultimii ani, au favorizat apariţia în ţara noastră a unor boli infecţioase specifice altor zone de pe glob, un exemplu fiind infecţia cu virusul Nilului de Vest (West Nile).

Virusul a fost descoperit pentru prima dată în anul 1937, în districtul West Nile din Uganda, fiind des întâlnit însă şi în alte zone, cum ar fi: Egipt, Iordania, Israel, Orientul Mijlociu, India şi în câteva foste state ale Uniunii Sovietice, dar extrem de rar în Europa.

Nu se ştie exact cum s-a răspândit acest virus în zone ca Europa sau America de Nord. Specialiştii au identificat ca posibile cauze ale răspândirii acestuia vijeliile, păsările migratoare sau diferite mamifere mari şi mici.

În anul 1999 virusul a fost depistat în Statele Unite, la New York, unde au fost confirmate 66 de cazuri, soldate cu 7 morţi, iar în 2002 numărul cazurilor a crescut la 480, cu 24 de decese. În mai puţin de un an, virusul s-a extins în peste 11 state de pe coasta estică a SUA. 

În România, prima epidemie cu West Nile a fost confirmată în anul 1996, motiv pentru care, în anul următor, s-a implementat un sistem de supraveghere şi protecţie în judeţele riverane Dunării (în perioada mai - octombrie). În anul 2009, datorită apariţiei unui număr tot mai mare de îmbolnăviri, sistemul de monitorizare a fost extins la nivelul întregii ţări.

Conform datelor Centrului Naţional de Supraveghere şi Control a Bolilor Transmisibile (CNSCBT), în cursul anului 2016, în România au fost diagnosticate 93 de persoane, dintre care 19 au decedat. Numărul cazurilor a fost aproape triplu faţă de anul 2015, când s-au înregistrat 32 de cazuri şi un singur deces.

Conform specialiştilor, virusul West Nile poate declanşa epidemii sezoniere în lunile de vară şi toamnă (mai – octombrie). De la înţepătură şi până la apariţia primelor simptome pot trece între 3 – 15 zile, în această perioadă asimptomatică, având loc incubaţia virusului.

Primele simptome ale infecţiei cu virusul West Nile nu sunt specifice. Pot apărea febră, greaţuri, vărsături, dureri de cap şi alterarea stării generale, dar manifestările severe de boală (meningita sau encefalita) apar cu o frecvenţă de 1 la 150 dintre persoanele infectate cu virusul West Nile. În acest caz, simptomatologia devine puternic manifestă: febră foarte mare, dureri de cap, rigiditate la nivelul gâtului – cefei, slăbiciune musculară, amorţeli şi parestezii, tulburări de vedere, stupoare, dezorientare, tremor şi convulsii, mergând până la comă.

De menţionat faptul că această simptomatologie severă se poate întinde pe o perioadă îndelungată, de câteva săptămâni, iar efectele neurologice pot fi permanente.

Recomandări şi măsuri de prevenire pentru populaţie: 

  • să evite înţepăturile de ţântar, prin purtarea de îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi;
  • să utilizeze substanțe chimice repelente de țânțari;
  • să împiedice pătrunderea insectelor în casă prin montarea pleselor de protecție la ferestre şi uşi;
  • să asigure desecarea băltirilor de apă din jurul gospodăriilor;
  • să îndepărteze recipientele de apă stătută și gunoiul menajer.

Întocmit - Dr. Simona Berariu, EPS

17. 08. 18

LUNA NAȚIONALĂ A INFORMĂRII DESPRE EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL

CONSUMUL DE ALCOOL LA ADOLESCENȚII ȘI TINERII EUROPENI

În timp ce consumul mediu de alcool în UE a scăzut, ponderea adolescenţilor şi adulţilor tineri afectaţi de efectele consumului nociv de alcool a crescut în ultima decadă în numeroase state UE. Populaţia europeană tânără reprezintă în mod particular o populaţie la risc, cu o mortalitate de peste 10% în rândul femeilor şi aproximativ 25% în rândul bărbaţilor în vârstă de 15-29 ani, ca urmare a modelelor de consum nociv de alcool.

Conform ESPAD 2011, în toate ţările europene, cu excepţia Islandei, peste 70% din adolescenţii în vârstă de 15-16 ani au consumat alcool cel puţin o dată în viaţă. În peste 50% din cazuri, preferinţele băieţilor se îndreaptă spre bere, iar ale fetelor spre băuturile spirtoase. Evaluarea frecvenţei consumului de alcool indică 79% din adolescenţi ca fiind consumatori de alcool în ultimele 12 luni şi 37% în ultimele 30 zile.

Aproximativ 60% din adolescenţi au început să consume alcool înaintea vârstei de 13 ani, iar 12% din aceştia au experimentat primul episod de ebrietate la această vârstă. Identificarea vârstei de debut a consumului de alcool este esenţială în planificarea strategiilor de intervenţie, în condiţiile în care debutul consumului de alcool înaintea vârstei de 15 ani este asociat cu un risc de 4 ori mai mare de a dezvolta dependenţă la alcool de la o vârstă tânără, iar consumul de alcool înaintea vârstei de 13 ani induce un risc de 7 ori mai mare de a adopta un model de consum excesiv de alcool faţă de adolescenţii care încep să consume alcool după vârsta de 17 ani.

Modelul de consum excesiv este experimentat constant de 39% din tineri, fiind mai frecvent în ţările nordice, Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Monaco, Belgia, Estonia şi Rusia. Amplificarea modelului de consum excesiv de alcool a fost semnificativă în rândul fetelor, cu o creştere a prevalenţei de la 35 % în anul 2003, la 38% în 2011. Se poate concluziona că adolescenţii consumă alcool mai rar decât adulţii, dar în cantităţi mai mari. În rândul băieţilor, ponderea episoadelor de consum excesiv înregistrează o uşoară scădere în 2011 (43%) faţă de 2007 (45%). Consumul de alcool la petreceri este adesea însoţit de utilizarea de droguri recreaţionale, sporind riscurile consecineţlor negative. În acest context, perspectivele politice trebuie să reflecte faptul că utilizarea combinată de droguri cu alcool a devenit o componentă cheie a problemelor legate de policonsumul de droguri cu care se confruntă societatea actuală. 

Aproximativ 64% din adolescenţii şi tinerii sub 25 ani au declarat preferinţa pentru alcool ca mijloc de distracţie, cu consecinţe pozitive, iar 48% au afirmat că alcoolul îi ajută să uite de probleme. Doar 42% au admis că alcoolul poate avea efecte dăunătoare asupra sănătăţii. Posibilitatea ca alcoolul să fie cauza unor comportamente pe care „să le regrete mai târziu” sau al unei “stări proaste” este admisă de numai 35% din repondenţi, iar „problemele cu poliţia” şi “a nu fi în stare să-şi controleze consumul de alcool” sunt indicate de 19% din repondenți.  

Consumul de alcool în rândul părinților și defectele de parentaj ale părinților consumatori de alcool (la nivel clinic și subclinic) sunt factori determinanți ai comportamentului față de alcool al adolescentului. 

CONSUMUL DE ALCOOL LA ADOLESCENȚII ROMÂNI

Conform anchetei ESPAD 2011, proporţia adolescenţilor de 16 ani care au consumat cel puţin o dată în viaţă o băutură alcoolică a fost de 79%, în scădere faţă de 2007 (81%), 2003 (88%) şi 1999 (85%) şi sub media ţărilor ESPAD (87%). Prevalenţa consumului de alcool din ultimele 12 luni a fost de 72%, în scădere faţă de anii precedeni (74% în 2007, 79-80% în 1999 şi 2003) şi sub media ţărilor ESPAD (79%).

O anchetă efectuată în anul 2011 în cadrul unui proiect comun româno-olandez identifică doar 11% dintre adolescenţii de sex masculin şi 26% dintre fete ca fiind abstinenţi.

Deși frecvenţa consumului regulat de băuturi alcoolice (cel puţin o dată în ultimele 30 de zile) a scăzut de la 52% (2007) la 49% (2011), ponderea episoadelor de consum excesiv de alcool a înregistrat o tendinţă crescătoare susţinută (de la 27% în 1999 la 36% în 2011). De asemenea, a crescut numărul elevilor care s-au angajat în episoade de consum excesiv (mai mult de 5 băuturi la o ocazie, de peste 3 ori în ultimele 30 de zile) de la 8% (2007) la 10% (2011). În rândul fetelor, se observă o creştere mai puţin exprimată a consumului de alcool între 2006 şi 2010, urmată de o scădere în 2014 (8,7%). În ceea ce priveşte episoadele de consum dăunător de alcool, ponderea băieţilor care au experimentat cel puţin două episoade de ebrietate este superioară faţă de cea a fetelor.

Un procent de 6,1% din elevi au experimentat alcoolul pentru prima dată înaintea vârstei de 9 ani, 5,26% la 9-10 ani şi 6,31% după împlinirea vârstei de 17 ani. Trei din 100 de elevi au consumat alcool în incinta şcolii, frecvenţa consumului la şcoală fiind mai mare în Moldova.

Ponderea medie a  elevilor care au consumat alcool în ultimele 30 zile este 11,79%, valori superioare acesteia regăsindu-se în Moldova (14,22%) şi Banat (12,66%). 

De trei ori mai puţine fete consumă regulat alcool faţă de băieţi, ponderea acestora rămânând la un nivel relativ stabil odată cu înaintarea în vârstă, în timp ce numărul adolescenţilor de sex masculin care consumă regulat alcool creşte semnificativ odată cu vârsta (29,16% în clasa a IX-a şi de 43,49% la elevii clasei a XII-a).

În România, un sfert dintre tinerii în vârstă de 18-34 ani au fost victime ale conflictelor declanşate de consumul excesiv de alcool.

Procurarea băuturilor alcoolice este relativ facilă, alcoolul fiind disponibil în supermarket-uri, alimentare, restaurante, baruri, discoteci, unde este vândut inclusiv personanelor sub vârsta minimă legală (18 ani), care reuşesc aproape întotdeauna să obţină alcool de la vânzători.