17. 03. 22

Ziua Mondială a Apei (WWD) se celebrează pe 22 martie începând cu 1993, cu scopul de a spori atenţia şi acţiunea privind o resursă naturală crucială pentru viaţă, sănătate şi mijloacele noastre de existenţă.

În fiecare an UN-Water – agenţia ONU specializată în problematica apei – colaborează cu agenţii partenere pentru a semnala un aspect critic al gestionării globale a acestei resurse vitale.

În 2017 WWD focalizează pe tripticul apă potabilă – sanitaţie – epurare, de importanţă covârşitoare pentru sănătatea populaţiei şi a mediului de viaţă, dar şi pentru agricultura ecologică.

"Sărăcia nu va putea fi niciodată eradicată sau substanţial redusă cât timp atâtea milioane de oameni nu pot avea acces la apă curată, iar atâtea miliarde trăiesc în medii contaminate cu materii fecale. Sanitaţiei, precum şi igienei aferente, trebuie să i se acorde  o prioritate mult sporită în orice agendă privind dezvoltarea viitoare printr-o abordare deschisă şi responsabilă, în regim de urgenţă“ - Margaret Chan, Director General

TERMENI UZUALI

Sanitaţie:în sens larg: evacuarea reziduurilor solide sau lichide/semi-lichide din clădiri;

                - în sens restrâns (folosit în materialul prezent): evacuarea reziduurilor lichide/semi-lichide - numite generic ape uzate.

Sanitaţia îmbunătăţită: include toaletele care elimină contactul ne-igienic cu excreţiile umane; este asociată de regulă cu canalizarea centralizată.

Sanitaţia neîmbunătăţită (minimală):include toaletele ne-igenice în sensul de mai sus (de ex. orificiu direct în latrină/hazna, cu sau fără suport pentru tălpi – closet turcesc).

Apele uzate: ape poluate prin activităţi economice, casnice sau sociale, care alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice ale apei iniţial potabile.

Apele uzate menajere (ape gri): ape uzate în gospodăriile populaţiei prin gătit şi spălat.

Ape uzate negre: ape uzate conţinând materii fecale.

Defecare (deschisă) în natură: depunerea excreţiilor umane în câmpuri, păduri, tufişuri, cursuri de apă, plaje, alte spaţii deschise sau evacuarea acestora odată cu reziduurile solide.

Canalizare (sewage): sistem de canale şi conducte care colectează şi evacuează apele uzate.

Reciclare: refolosirea apelor uzate după epurare/tratare de diferite grade.

Epurare (tratare): îndepărtarea  poluanţilor din apele uzate, realizată prin procedee fizico-chimice.

Semi-epurare: diminuarea poluanţilor din apele uzate menajere efectuată de regulă în instalaţii individuale; lichidul rezultat poate fi folosit în grădinărit şi salubrizare.

Epurarea/tratarea primară (mecanică): proiectată pentru a elimina particulele solide în suspensie din apele uzate.

Epurarea/tratarea secundară (biologică): adresează materialul organic dizolvat care scapă tratării primare.

Epurarea/tratarea terţiară: tratare suplimentară în urma căreia eliminarea poluanţilor din apele uzate poate ajunge la peste 99% din total, rezultând un efluent apropiat de apa potabilă.

Dezinfectare: se efectuează tipic cu clor; etapa finală înaintea evacuării efluentului. 

Efluent: rezultatul epurării apelor uzate, evacuat în receptorul natural de către o staţie de epurare.

Receptor natural: apa de suprafaţă – râu, lac, mare – în care sunt evacuaţi efluenți.

Materii solide în suspensie: substanţe insolubile care pot înfunda râurile sau canalele prin depunere gravitaţională; se pot separa prin filtrare, centrifugare sau sedimentare.

Materiale organice biodegradabile (MOB): cele ce pot servi drept “hrană” pentru microorganismele din receptorii naturali.

Bacterii patogene: încărcarea specifică este relevantă când un receptor natural (râu) este folosit în aval drept apă potabilă sau de îmbăiere.

Nutrienţi (inclusiv nitraţi şi fosfaţi): pot duce la înmulţirea unor alge nedorite care pot constitui încărcări substanţiale MOB; pe de altă parte pot neutraliza deşeurile industriale şi substanţele chimice toxice.

OBIECTIVE ÎN CADRUL WWD 2017

  • La nivelul gospodăriei (domestic):
    • folosirea responsabilă (economisirea) apei;
    • îmbunătăţirea sanitaţiei (cu fosă septică, în absenţa canalizării publice);
    • evitarea deversării unor reziduri, precum uleiuri sau chimicale, periculoase în canalizarea publică;
    • introducerea/dezvoltarea semi-epurării casnice, cu folosirea efluenţilor la grădinărit sau salubrizare.
  • La nivel comunitar (sat, comună):
    • sanitaţie îmbunătăţită prin canalizare publică şi mini-staţie de epurare;
    • folosirea efluenţilor la salubrizarea stradală, întreţinerea spaţiilor verzi;
    • reducerea poluării apelor pluviale deversate direct în râuri;
    • interzicerea strictă a poluării râurilor cu gunoaie şi dejecţii umane.
  • La nivel macro-economic:
    • inițierea/continuarea investiţiilor în infrastructura de sanitaţie/epurare/reciclare la nivelul oraşelor şi regiunilor.

PROGRESE ÎN SANITAȚIA GLOBALĂ

  • Din 1990 până în 2015 aproape 1/3 din populaţia mondială a dobândit acces la sanitaţie îmbunătăţită, adică 2,1 miliarde de oameni, în special din Asia de Vest şi Africa de Nord care ofereau astfel acoperire pentru 50%, respectiv 41% din populaţie.
  • Dintre regiunile în curs de dezvoltare numai Caucazul şi Asia Centrală, Asia de Est şi de Vest, precum şi Africa de Nord s-au apropiat de ţinta propusă
  • Cea mai mică acoperire se înregistra în Africa Sub-Sahariană - acces pentru ceva mai puţin de 20% din populaţie şi Asia de Sud - acoperită în proporţie de 32% din populaţie.
  • Între 1990 şi 2015 numărul ţărilor cu sub 50% din populaţie având acces la sanitaţie îmbunătăţită a scăzut uşor, de la 54 la 47 ţările cu cea mai mică acoperire fiind acum concentrate în Africa Sub-Sahariană şi Asia de Sud.
  • Unele progrese încurajatoare nu pot însă masca: neîndeplinirea obiectivului global 1990-2015 privind sanitaţia îmbunătăţită, care implică diferenţele majore în accesul la sanitaţie între ţările dezvoltate (unde este aproape total) şi cele sărace (unde chiar sanitaţia minimală rămâne încă un deziderat pentru 2,4 miliarde de persoane).

FAPTE ȘI CIFRE: SANITAȚIA LA NIVEL GLOBAL

  • 946 milioane (13% în 2015 faţă de 24% în 1990) erau încă constrânse la defecare în natură, inclusiv în perimetrele acvatice.
  • În lume, 7/10 persoane care nu beneficiau de sanitaţie îmbunătăţită şi 9/10 persoane constrânse la defecarea în natură trăiesc în rural.
  • Circa 1,8 miliarde oameni foloseau apă potabilă dintr-o sursă infestată cu materii fecale. O proporție substanţială a apei furnizate prin conducte era de asemenea contaminată, în special când pre-tratarea era inadecvată sau alimentarea intermitentă. Chiar dacă pre-tratarea este corespunzătoare, apa iniţial potabilă poate fi contaminată în timpul distribuţiei sau stocării, mai ales în mediile unde sanitaţia este inadecvată.
  • Sanitaţia deficitară contribuie la malnutriţie prin infestarea perimetrelor agricole cu ejecţii umane.
  • În 2013, Secretarul General adjunct al ONU a emis un apel la acţiune privind sanitaţia, care a inclus printre altele eliminarea defecării în natură până în 2025.
  • Se considera că sanitaţia inadecvată provoca anual 280 000 decese diareice.
  • La nivel global 2015, 82% din populaţia urbană şi 51% din populaţia rurală beneficia de sanitaţie îmbunătăţită.
  • Doar 27% din populaţia ţărilor slab dezvoltate avea acces la sanitaţie îmbunătăţită.
  • Creşterea rapidă a populaţiilor sărace din suburbiile defavorizate este asociată cu lipsa canalizării precum şi cu reducerea spaţiilor pentru toalete sau pentru depozitarea deşeurilor. Apele uzate deversate din gospodăriile mai înstărite în sistemul de canalizare pluvială contribuie negativ la poluarea zonelor rezidenţiale sărace situate în aval.
  • În context, dacă realizarea accesului general la o sursă sigură de apă potabilă apare fezabilă până în 2030, accesul universal la sanitaţie îmbunătăţită va necesita eforturi şi costuri considerabile.

REGIUNEA EURO-OMS: APĂ POTABILĂ ȘI SANITAȚIE ÎN 2015

  • Între 2000 şi 2015, 60 milioane de oameni au dobândit acces la sisteme de apă potabilă de calitate şi sanitaţie îmbunătăţite. 
  • În 2015, trăiau în zonele rurale circa 264 milioane persoane (29% din populaţia regiunii), dintre care aproximativ 207 milioane (23%)  erau alimentate de reţele deservind mai puţin de 5000 persoane. Dintre acestea, 63 milioane (7%) foloseau puţuri şi utilizau în majoritate sisteme de sanitaţie proprii de nivel minimal.
  • În Europa Centrală şi de Est, 40% din populaţie nu era conectată la reţeaua de canalizare.
  • Pe ansamblul regiunii, 11% din populaţia rurală nu beneficia de sanitaţie adecvată, în contrast cu numai 5% din populaţia urbană.
  • 18% din locuitorii mediului rural nu aveau acces la apa potabilă distribuită prin sistem public, spre deosebire de doar 2% din locuitorii orașelor. 
  • În Caucaz şi Asia Centrală, 62% din populaţia rurală locuiau în case fără acces la apă curentă, în contrast cu doar 9% din populaţia urbană.

MANAGEMENTUL APELOR UZATE:

  • Schimbările climatice vor duce la fluctuaţii mari în colectarea precipitaţiilor. Schimbările demografice şi urbanizarea accelerată sunt deja ameninţări severe pentru sistemele de alimentare cu apă: până în 2025, jumătate din populaţia lumii va locui în zone sub hidro-stres.
  • Gestionarea tuturor resurselor va fi obligatorie pentru a asigura continuitatea furnizării şi calitatea apei potabile. Opţiunile privind  sporirea resurselor de apă necesare populaţiei şi economiei au în vedere apele subterane, precum şi sursele alternative - incluzând epurarea şi reciclarea apelor uzate.
  • În țările în curs de dezvoltare majoritatea apelor uzate sunt deversate direct în râuri, lacuri sau oceane, parţial sau deloc epurate.
  • În ţările dezvoltate, apele uzate sunt percepute actualmente ca o sursă sigură de apă în zonele lipsite de izvoare permanente şi ca sursă de nutrienţi pentru producţia de alimente necesară populaţiilor urbane în creştere. Acest concept modern implică însă:
    • tehnologii care să asigure că apele uzate sunt suficient tratate pentru refolosire în condiţii de siguranţă; 
    • supraveghere şi reglementare instituţională stricte şi permanent monitorizate;
    • campanii de educare/informare publică în privinţa utilizării apelor uzate.
  • În contrast cu aceste deziderate circa 10% din populaţia lumii consumă produse alimentare obţinute prin irigarea cu ape uzate ne-epurate; în ţările în curs de dezvoltare numai 7% din terenurile irigate folosesc ape uzate pre-tratate.
  • Cele mai importante riscuri pentru sănătate ce decurg din utilizarea apelor uzate sunt bolile infecţioase legate de dejecţii. Mai puţin documentate sunt riscurile privind bolile transmise prin vectori și schistosomiază.
  • Proiectele privind utilizarea apelor uzate în agricultură şi acvacultură trebuie să includă impactul asupra sănătăţii şi mediului. Studiul de impact trebuie să includă identificarea grupurilor vulnerabile.
  • Astfel, grupuri la risc implicate în agricultură şi acvacultură sunt:
    • fermierii sau lucrătorii în acvacultură (iazuri, heleştee), incluzând familiile dacă participă sau locuiesc în apropiere;
    • comunitățile locale aflate în imediata apropiere a desfăşurării acestor activităţi;
    • consumatorii de produse obţinute prin tehnologii implicând apele uzate.

Dr. Simona Berariu - Evaluarea și Promovarea Sănătății

17. 03. 07

Cum ar trebui să arate orașul tău, adaptat la schimbările climatice? Este întrebarea la care trebuie să răspundă participanții la noul concurs "Orașul meu, adaptat la schimbările climatice", destinat elevilor și studenților din municipiile/județele Sibiu, Brașov și Târgu Mureș/Mureș. Răspunsul poate fi dat sub formă de eseu, proiect, desen, fotografie. Termen înscriere: 24.03.2017.

Vă invităm să vizitați pagina de web https://caleaverde.ro/ - baza de cunoștințe unde s-au postat noutăți, de exemplu ghidurile privind adaptarea la schimbările climatice și în limba engleză sau să vizitați pagina de facebook http://facebook.com/CaleaVerde - pentru a vedea noutățile proiectului în imagini.

Pentru a descărca regulamentul concursului, apăsați AICI.

16. 11. 21

Cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Diabetului, sărbătorită în data de 14 noiembrie 2016, Direcția de Sănătate Publică a județului Sibiu a organizat o serie de acțiuni.

Prima acțiune s-a desfășurat în Centrul Comercial Șelimbăr, Galeria Auchan, timp de 2 zile, cu ajutorul a 60 de studenți ai SSMH (Societatea Studenților în Medicină Hipocrates Sibiu). În cadrul evenimentului au fost amenajate standuri pentru determinarea glicemiei și tensiunii arteriale, au fost distribuite materiale informative-promoționale (pliante, fluturași), alături de discuții și consiliere. Au fost testate aproximativ 420 de persoane, iar numărul materialelor împărțite s-a ridicat la 2500, în perioada 11 – 12 noiembrie 2016.

1

De asemenea, cu ocazia aceluiași eveniment, activitățile s-au întins în 9 farmacii din Sibiu, în parteneriat cu Asociația Studenților în Farmacie Sibiu. Astfel, 30 de studenți au testat cu succes aproximativ 270 de persoane și au distribuit 4900 de pliante.

2

Celebrarea Zilei Mondiale de Luptă împotriva Diabetului a avut loc în contextul în care Diabetul este provocarea majoră de sănătate a secolului 21. Actualmente, la nivel internațional, există 371 milioane de persoane cu diabet şi aproximativ 280 milioane cu risc major de a dezvolta această afecţiune. Pentru anul 2030 se prognozează în jur de o jumătate de miliard de persoane cu diabet. În acest sens fiecare este implicat şi fiecare are un rol de jucat în a ajuta la reducerea afluxului persoanelor cu diabet şi a proteja viitorul.

Nici la nivel național situația nu este îmbucurătoare. Conform statisticilor naţionale, în anul 2012 s-au înregistrat 33.528 cazuri noi de diabet. În Bucureşti s-au înregistrat 3867 cazuri noi. Dintre judeţe, în Dâmboviţa s-au înregistrat cele mai numeroase cazuri noi – 1425, iar în Giurgiu cel mai redus număr de cazuri noi, respectiv 111. Prevalenţa afecţiunii în acelaşi an a fost 315,6 la 100.000 de locuitori. În Municipiul Bucureşti prevalenţa a fost de 405,0 la 100.000 locuitori. Judeţul cu cea mai ridicată prevalenţă a fost Sălajul cu 550,6 la 100.000 locuitori, iar judeţul cu cea mai redusă prevalenţă a fost Bistriţa-Năsăud cu 130,1 la 100.000 de locuitori. Statisticile OMS estimează că decesele prin diabet se vor dubla în perioada 2005- 2030. În anul 2008 prevalenţa diabetului la populaţia de peste 25 de ani în Europa a fost de 8,75%. Predicţia pentru anul 2030 a numărului de persoane cu diabet a plasat Turcia în rangul întâi, într-o ierarhie a valorilor înregistrate în 53 de ţări din Europa, cu un număr de 6.422.000, iar pe ultimul a plasat Monaco cu 3000 persoane. În România pentru anul 2030 se prognozează un număr de 1.395.000 bolnavi cu diabet. Rata standardizată a mortalităţii prin diabet în anul 2010 a fost de 8 la o sută mii locuitori.

16. 09. 30

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este celebrată în fiecare an pe data de 1 octombrie. În anul 2016, Sibiul marchează această zi printr-un eveniment organizat la Casa Județeană de Pensii Sibiu, astăzi, începând cu ora 11:00, în cadrul căruia se fac determinări gratuite ale tensiunii arteriale și glicemiei.

Tema campaniei pentru 2016 este luarea unei poziții împotriva discriminării pe motiv de vârstă, iar scopul ei este combaterea discriminării pe motiv de vârstă prin construirea şi fixarea în conştiinţa generaţiilor actuale şi viitoare a unui nou mod de înţelegere a fenomenului de înaintare în vârstă, în toată complexitatea lui.

Obiective:

  • mai bună înţelegere a acestui fenomen prin intermediul mass-media, al făuritorilor de politici din acest domeniu, al angajatorilor şi furnizorilor de servicii pentru această categorie de persoane, în ideea de a  proteja demnitatea și drepturile fundamentale ale vârstnicilor, precum şi de a evita izolarea, abuzul şi neglijarea acestora;
  • focusarea pe crearea în viitorul apropiat a unei legislaţii aparte cu privire la combaterea acestui tip de discriminare;
  • susţinerea inițiativelor care pot crea medii ambientale „prietenoase” cu persoanele în etate;
  • importanța sprijinului între generații pentru sistemele sociale, economice și culturale ale mediilor urbane;
  • diseminarea pe scară largă a concluziilor Raportului mondial cu privire la îmbătrânirea şi starea de sănătate a populaţiei (sept. 2015).

Date statistice:

Eurostat anticipează pentru următorii 65 de ani un declin demografic constant și substanțial al României. Astfel, conform estimărilor EUROPOP 2013, din 2015 până în 2050 populația totală a României va cunoaște un regres de aproximativ 2 milioane de locuitori, de la 19,91 milioane în 2015 la 17,97 milioane în 2050. Totodată, tendința de scădere accentuată se menține și din 2050 până în 2080, când la nivelul țării noastre este previzionată o populație de doar 16,34 milioane. În ceea ce privește populația de peste 65 de ani, până la 2050 se estimează că va crește cu aproximativ 47%, de la 3,37 milioane (2015), la 4, 98 milioane (2050), astfel că peste trei decenii și jumătate, un sfert din populația totală a țării va fi de vârsta a treia (27,7%). Este însă previzionată o perioadă  ulterioară de 30 de ani, în care numărul vârstnicilor se va afla într-un ușor regres, de aproximativ 8 puncte procentuale. Totodată, vârsta mediană a populației va crește semnificativ, ajungând de la 41 de ani în 2015, la peste 46 de ani în 2050.