17. 04. 07

Anual, în data de 7 aprilie se celebrează Ziua Mondială a Sănătății și se abordează câte un subiect de importanță majoră, ce afectează sănătatea globală. Tema Zilei Mondiale a Sănătății din 2017 este DEPRESIA, iar sloganul campaniei se intitulează: Depresia: să vorbim!

  • Depresia poate afecta oameni de toate vârstele, de orice profesie, din toate țările.
  • Produce tulburări psihice și are impact pe abilitatea persoanelor afectate de a executa chiar și cele mai ușoare sarcini zilnice.
  • Deseori are efecte devastatoare asupra relațiilor cu familia, cu prietenii și asupra abilității de a îți câștiga existența.
  • În cel mai rău caz, depresia poate duce la suicid, acum a doua cauză de deces în rândul populației de 15-29 de ani.

Obiectivele Organizației Mondiale a Sănătății pentru ZMS

  • În prezent depresia poate fi prevenită și tratată.
  • O mai bună înțelegere a depresiei, ca boală în sine, a faptului că poate fi prevenită și tratată, va ajuta la reducerea stigmatului asociat cu această condiție și va determina mai multe persoane să caute ajutor de specialitate.
  • Obiectivul principal al campaniei este acela ca mai multe persoane cu depresie din toate țările să caute și să primească ajutor.

Mesaje cheie ale ZMS

  • Depresia este o boală mintală comună ce afectează persoane de toate vârstele, profesiile, din toate țările.
  • Riscul de a devenii depresiv este crescut se sărăcie, șomaj, evenimente tragice, cum ar fi moartea unei persoane dragi, despărțiri, boli cronice, probleme cauzate de alcool sau droguri.
  • Depresia netratată se asociază cu imposibilitatea de a muncii, de a participa la viața de familie sau cea socială.
  • Depresia poate fi prevenită și tratată. Tratamentul implică psihoterapie și/sau medicație antidepresivă.
  • Să vorbești cu persoanele în cae ai încredere, este primul pas spre recuperarea din depresie.

Cui i se adresează campania?

Depresia poate afecta pe oricine. Această campanie este adresata tuturor, indiferent de vârstă, sex sau statut social. OMS a ales tutuși trei grupe la risc:

  1. adolescenții și adulții tineri;
  2. femeile la vârsta procreerii, în special cele care au născut recent;
  3. vârstnicii peste 60 de ani.

Ce este depresia?

Depresia este o boală caracterizată prin tristețe persistentă și pierderea interesului pentru activitățile pe care în mod normal le făceai cu placere, asociate cu incapacitatea de a executa activitățile zilnice, timp de cel puțin două săptămâni. În plus, pesoanele cu depresie au în mod normal mai multe dintre următoarele simptome:

  • pierderea energiei;
  • schimbarea apetitului;
  • tulburări de somn;
  • anxietate;
  • reducerea concentrării;
  • indecizie;
  • neliniște;
  • sentimente de inutilitate, vinovăție sau disperare;
  • gânduri de auto-vătămare sau sinucidere.

Factori de risc

  • istoric de depresie sau tulburare afectivă în familie;
  • evenimente traumatice (deces în familie, abuz, abandon, divorț, violență);
  • genul: este de 2 până la de 3 ori mai frecventă la femei decât la bărbați;
  • divorțul sau lipsa unei relații interpersonale apropiate;
  • șomajul;
  • dezavantaje socio-economice: nivel scăzut al educației, sărăcia;
  • boli cronice, etc.

Măsuri de prevenire

  • Stigmatizarea din jurul bolilor psihice, inclusiv depresia, rămâne o barieră pentru oamenii care caută ajutor în întreaga lume.
  • A vorbi despre depresie, cu cineva din familie, un prieten sau un cadru medical; în grup, de exemplu la școală, la locul de muncă sau în comunitate; în domeniul public, în mass-media, pe blog-uri sau pe canalele de socializare reprezintă metoda optimă de prevenire.
  • Programe desfășurate în școli pentru stimularea unor modele de gândire pozitivă în rândul copiilor și a adolescenților.
  • Intervenții adresate părinților cu copii care au probleme comportamentale.
  • Programe care includ exerciții fizice pentru vârstini sau programe de socializare pentru persoanele singure. 

Importanța comunicării

Campania de anul acesta pune accentul pe importanța de a vorbi despre depresie, ca o componentă vitală a recuperării. Stigmatizarea din jurul bolilor psihice, inclusiv despresia, rămâne o barieră pentru oamenii care caută ajutor în intreaga lume. A vorbi despre depresie, fie cu cineva din familie, un prieten sau un cadru medical; fie în grup, de exemplu la școală, la locul de muncă sau în comunitate; fie în domeniul public, în mass-media, pe blogu-uri sau pe canalele de socializare, toate acestea vor distruge acest stigmat și în cele din urmă tot mai mulți oameni vor cere ajutor.

RUPE BARIERA TĂCERII, CERE AJUTOR!

Poster depr

17. 03. 24

SITUAȚIA TBC LA NIVEL MONDIAL

Ziua Mondială a TBC are loc în fiecare an pe 24 martie, marcând ziua când Dr. Robert Koch, în anul 1882, a anunțat descoperirea agentului patogen al maladiei infecțioase-tuberculoza. Spre deosebire de alţi microbi, bacilul Koch este foarte rezistent în mediul extern, păstrîndu-şi proprietăţile în sol, zăpadă, gheaţă şi fiind rezistent la efectele alcoolului, acidului şi substanţelor alcaline. În acelaşi timp, Mycobacterium tuberculosis moare prin expunerea îndelungată la razele directe ale soarelui, sub acţiunea temperaturilor ridicate şi a substanţelor clorurate.

Ziua mondială a TBC este sărbătorită pentru a ridica gradul de conștientizare a publicului cu privire la epidemia de tuberculoză, precum și a eradica complet această boală.

În ciuda progresului notabil în ultimul deceniu, tuberculoza este încă o problemă de sănătate publică în majoritatea țărilor în regiunea europeană a OMS. Țările din afara Uniunii Europene (UE) și Spațiului Economic European (SEE) prezintă încă rate ridicate ale bolii cât și ale rezistenței la antibiotice (MDR) TB, în timp ce țările UE / SEE au un număr semnificativ de cazuri de TB în rândul grupurilor vulnerabile ale populației, cum ar fi imigranți și prizonieri.

DATE STATISTICE LA NIVEL INTERNAȚIONAL, EUROPEAN, NAȚIONAL ȘI  JUDEȚEAN

DOTS (Tratamentul direct observat pe termen scurt - Directly Observed Treatment Short-Course) a fost declarată ca cea mai mare măsură luată împotriva tuberculozei de către OMS, în cadrul conferinței de presă de la Berlin din 1997.

Conform  Raportului Global pentru Tuberculoză din 2014 al OMS, în 2013, 9 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de TBC, aproape o jumătate de milion au o boală multi-drog rezistentă, care este mult mai greu de tratat.

Se estimează că aproximativ 1,5 milioane de oameni mor de tuberculoză în fiecare an (din care 95% în ţările cu venituri mici şi mijlocii – Asia de Sud-Est şi Regiunea Pacificului de Vest).

Tuberculoza reprezintă a 5-a cauză de deces pentru femeile de vârstă 15-44 ani (2). Boala are adesea consecințe economice devastatoare pentru familiile afectate, reducerea venitului lor anual cu o medie de 50% și totodată, agravând inegalitățile existente.

Din Raportul Global pentru Tuberculoză din 2015 al OMS se desprind următoarele concluzii:

  • Tuberculoza este pe primul loc la decesele prin bolile infecțioase din întreaga lume. Aproximativ o treime din populația lumii este infectată cu tuberculoză. Doar o mică parte din cei infectați vor deveni bolnavi cu TB.
  • În 2014, 9,6 milioane de persoane s-au îmbolnăvit de TBC.
  • 1,5 milioane au murit din cauza bolii.
  • Din cele 9,6 milioane de oameni bolnavi de TB, 6 milioane (62,5%) au fost raportate autorităților naționale. Asta înseamnă că, la nivel mondial, mai mult de o treime (37,5%) din cazuri au rămas nediagnosticate sau nu au fost raportate autorităților naționale.
  • Peste 95% din decesele TBC apar în țările cu venituri mici și medii, fiind printre primele 5 cauze de deces pentru femeile cu vârste cuprinse între 15-59 de ani. 480.000 femei au decedat datorită TBC în 2014, inclusiv 140.000 femei cu HIV pozitiv. 890.000 bărbați au decedat datorită TBC și 5,4 milioane au dobândit această boală.
  • În 2014, 1 milion de copii s-au îmbolnăvit cu TB și 140 000 de copii au murit de TBC.
  • La nivel global, în 2014, o valoare estimată de 480.000 de persoane au dezvoltat multidrog-TB rezistențe (MDR-TB) și 190.000 decese datorită MDR-TB. 
  • Rata mortalității TBC a scăzut cu 47% între 1990 și 2015. ge: AR-SA'>i 190.000 decese datorită MDR-TB.
  • Se estimează că 43 de milioane de vieți au fost salvate prin diagnosticarea și tratamentul tuberculozei între 2000 și 2014.
  • În 2014, cel mai mare număr de cazuri noi de TB s-a înregistrat în Asia de Sud-Est și Pacificul de Vest, reprezentând 58% din cazuri noi la nivel global. Cu toate acestea, Africa a dus povara cea mai severa, cu 281 de cazuri la 100.000 de locuitori în 2014 (în comparație cu o medie globală de 133).
  • Aproximativ 80% din cazurile de TB raportate au avut loc în 22 de țări, pe primele locuri fiind, ca incidenta în 2014, India, Indonesia, Nigeria, Pakistan, China și Africa de Sud.
  • Persoanele infectate cu HIV au de 20 până la 30 de ori mai multe riscuri de a dezvolta TBC activă decât persoanele fără HIV. În 2014 s-au înregistrat 1,2 milioane de cazuri noi de TB în rândul persoanelor care au fost infectate cu HIV, dintre care 74% din Africa.

În România, tuberculoza constituie una din problemele prioritare de sănătate publică, iar Strategia Naţională de Control al Tuberculozei, are la bază direcţiile şi coordonatele stabilite de către Planul Global OMS de stopare a Tuberculozei până în 2015 şi după.

Numărul cazurilor noi de TBC a fost în 2014 de 12.498. Ca număr de decese datorită tuberculozei, în 2014 s-au înregistrat 1.125 cazuri (dintre care 876 bărbați și 249 femei).

Raportat la localizarea tuberculozei, aparatul respirator a reprezentat 92,0% din bolnavii de TBC noi înregistraţi în timpul anului şi 96,6% din cei readmişi. Tuberculoza extrapulmonară are o rată de 8,0% din bolnavii noi înregistraţi (dintre care 13,3% tuberculoză osteo-articulară, 30,1% ganglionară, 6,3% uro-genitală şi 47,3% alte localizări).

România are o rată a mortalității prin tuberculoză de 6,4% la fiecare 100.000 de  locuitori, peste media europeană de 5,3%, clasându-se pe locul 6 în Europa la acest capitol din 17 țări europene, conform ultimelor date ale INSP-CNSISP.

În anul 2014, în România, conform Buletinului Informativ al Institutului Național de Sănătate Publică, s-au înregistrat 14.938 bolnavi de tuberculoză comparativ cu 15.629 bolnavi de tuberculoză în anul 2013, incidența fiind de 70,2 %000 locuitori (comparativ cu 73,3 %000 în anul 2013). Numărul bolnavilor noi a fost de 12.562 (59,1 %000 locuitori) comparativ cu 12.944 bolnavi noi (60,7 %000 locuitori) în anul 2013.

Incidența tuberculozei pe anul 2014 comparativ cu anul 2013 - indici la 100000 loc -

NR. CRT. JUDEȚ TOTAL   CAZURI NOI RECIDIVE
    2013   2014 2013 2014 2013 2014
0 TOTAL 73,3 70,2 60,7 59,1 12,6 11,2
1 ALBA 49,3 40,9 40,1 35,7 9,2 5,2
2 ARAD 86,6 91,9 69,2 73,3 17,5 18,6
3 ARGEȘ 73,2 65,8 58,1 56,0 15,2 9,8
4 BACĂU 88,4 88,7 72,9 72,6 15,5 16,1
5 BIHOR 50,1 53,1 44,9 49,2 5,2 3,9
6 BISTRIȚA-N. 42,7 45,3 37,3 40,6 5,4 4,8
7 BOTOȘANI 92,5 87,2 76,9 72,2 15,6 15,0
8 BRAȘOV 40,7 32,7 35,3 28,3 5,3 4,3
9 BRĂILA 83,7 71,1 69,3 59,3 14,5 11,8
10 BUZĂU 56,1 57,7 46,2 49,8 9,9 7,9
11 CARAȘ-SEV. 84,4 90,2 59,1 72,0 25,3 18,2
12 CĂLĂRAȘI 76,8 70,0 60,7 55,3 16,1 14,6
13 CLUJ 41,8 39,8 36,2 34,8 5,6 5,1
14 CONSTANȚA 89,9 87,6 75,9 73,9 13,9 13,7
15 COVASNA 27,1 21,3 23,1 17,7 4,1 3,6
16 DÂMBOVIȚA 70,9 61,8 56,8 51,4 14,2 10,5
17 DOLJ 113,9 113,4 91,5 89,8 22,5 23,6
18 GALAȚI 96,0 99,8 75,7 80,8 20,2 19,0
19 GIURGIU 107,7 113,1 89,8 96,5 17,8 16,6
20 GORJ 91,0 94,4 75,7 79,3 15,3 15,1
21 HARGHITA 26,3 22,0 23,8 20,8 2,5 1,2
22 HUNEDOARA 66,3 58,2 58,0 46,0 8,4 12,2
23 IALOMIȚA 60,1 77,2 50,6 66,5 9,5 10,6
24 IAȘI 81,6 80,0 67,4 69,2 14,2 10,8
25 ILFOV 95,1 86,2 82,8 72,0 12,4 14,2
26 MARAMUREȘ 75,6 78,2 67,6 70,1 8,1 8,1
27 MEHEDINȚI 93,4 106,7 73,2 84,6 20,2 22,1
28 MUREȘ 51,1 44,6 41,6 38,0 9,5 6,6
29 NEAMȚ 80,1 78,5 62,2 63,0 18,0 15,5
30 OLT 108,4 105,7 84,9 83,4 23,5 22,2
31 PRAHOVA 57,6 50,8 47,7 43,0 9,9 7,8
32 SATU-MARE 75,6 67,0 67,9 61,7 7,7 5,3
33 SĂLAJ 53,0 47,4 48,4 43,7 4,6 3,8
34 SIBIU 46,7   36,9 36,4 33,1 10,3 3,8
35 SUCEAVA 69,3 62,8 59,3 55,2 10,0 7,6
36 TELEORMAN 110,9 104,7 92,6 88,7 18,3 15,9
37 TIMIȘ 91,3 85,2 73,9 71,6 17,4 13,6
38 TULCEA 92,8 92,2 74,6 80,6 18,1 11,6
39 VASLUI 77,2 79,0 66,4 66,7 10,8 12,3
40 VÂLCEA 73,3 66,4 60,7 52,5 12,6 13,9
41 VRANCEA 67,3 66,6 55,5 54,9 11,9 11,7
42 M.BUCUREȘTI 64,6 57,4 55,7 49,4 8,9 8,0

 

Incidența tuberculozei la copii pe anul 2014 comparativ cu anul 2013 - indici la 100000 loc -

NR. JUDEȚ TOTAL   CAZURI NOI RECIDIVE
CRT.   2013   2014 2013 2014 2013 2014
0 TOTAL 22,2 20,3 22,1 20,1 0,1 0,3
1 ALBA 13,3 3,9 13,3 3,9 0,0 0,0
2 ARAD 13,9 0,0 12,4 0,0 1,5 0,0
3 ARGEȘ 20,2 16,0 20,2 16,0 0,0 0,0
4 BACĂU 7,8 20,1 7,8 20,1 0,0 0,0
5 BIHOR 36,3 36,4 36,3 35,3 0,0 1,1
6 BISTRIȚA-N. 20,7 17,2 20,7 17,2 0,0 0,0
7 BOTOȘANI 24,4 10,5 24,4 9,2 0,0 1,3
8 BRAȘOV 32,1 17,1 32,1 17,1 0,0 0,0
9 BRĂILA 19,2 8,7 19,2 8,7 0,0 0,0
10 BUZĂU 11,6 23,6 11,6 23,6 0,0 0,0
11 CARAȘ-SEV. 6,8 23,3 6,8 23,3 0,0 0,0
12 CĂLĂRAȘI 11,9 6,0 11,9 6,0 0,0 0,0
13 CLUJ 14,1 14,0 14,1 12,9 0,0 1,1
14 CONSTANȚA 27,9 34,2 27,0 33,3 0,9 0,9
15 COVASNA 10,8 0,0 10,8 0,0 0,0 0,0
16 DÂMBOVIȚA 21,3 20,4 21,3 20,4 0,0 0,0
17 DOLJ 22,7 24,1 21,7 24,1 1,0 0,0
18 GALAȚI 50,4 36,5 50,4 36,5 0,0 0,0
19 GIURGIU 24,5 32,4 24,5 29,9 0,0 2,5
20 GORJ 20,4 21,0 20,4 21,0 0,0 0,0
21 HARGHITA 15,2 11,4 15,2 11,4 0,0 0,0
22 HUNEDOARA 11,6 8,5 11,6 8,5 0,0 0,0
23 IALOMIȚA 8,5 15,1 8,5 15,1 0,0 0,0
24 IAȘI 19,0 21,0 19,0 20,3 0,0 0,7
25 ILFOV 69,1 42,4 69,1 42,4 0,0 0,0
26 MARAMUREȘ 56,4 70,2 56,4 70,2 0,0 0,0
27 MEHEDINȚI 15,0 25,4 15,0 22,9 0,0 2,5
28 MUREȘ 10,8 14,1 10,8 14,1 0,0 0,0
29 NEAMȚ 7,0 7,1 7,0 7,1 0,0 0,0
30 OLT 17,8 18,4 17,8 18,4 0,0 0,0
31 PRAHOVA 16,0 14,5 16,0 14,5 0,0 0,0
32 SATU-MARE 43,4 26,3 43,4 26,3 0,0 0,0
33 SĂLAJ 18,1 13,0 18,1 13,0 0,0 0,0
34 SIBIU 5,9 5,9 5,9 5,9 0,0 0,0
35 SUCEAVA 29,3 18,4 29,3 18,4 0,0 0,0
36 TELEORMAN 38,3 29,0 38,3 29,0 0,0 0,0
37 TIMIȘ 15,7 28,2 15,7 28,2 0,0 0,0
38 TULCEA 11,2 28,5 11,2 25,6 0,0 2,8
39 VASLUI 21,0 13,9 19,7 13,9 1,2 0,0
40 VÂLCEA 23,7 5,6 23,7 5,6 0,0 0,0
41 VRANCEA 21,9 8,5 21,9 8,5 0,0 0,0
42 M.BUCUREȘTI 24,9 23,3 24,9 23,3 0,0 0,0

Sursa tabelelor: Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta"

ANALIZA GRUPURILOR POPULAȚIONALE LA RISC - POPULAȚII VULNERABILE

Tuberculoza afectează mai ales adulții în anii cei mai productivi. Cu toate acestea, toate grupele de vârsta sunt la risc. Consumului de tutun crește foarte mult riscul de boli TB și de moarte. Mai mult de 20% din cazurile de TB la nivel mondial sunt atribuite fumatului. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit au un risc mult mai mare de a se îmbolnăvi de TBC. Riscul de TB activă este, de asemenea, mai mare la persoanele care suferă de alte afecțiuni care afectează sistemul imunitar. O persoană cu HIV are de aproximativ 26 până la 31 de ori mai multe șanse de a dezvolta TB activă.

Conform Planului Strategic Național de Control al Tuberculozei în România, 2015-2020, TB afectează negativ vieţile a mii de români, în special unii dintre cei mai vulnerabili cetăţeni. Depistarea intensivă se adresează următoarelor grupuri vulnerabile pentru TB:

  • pauperii externi, persoanele fără adăpost, asistații sociali;
  • infectații HIV;
  • utilizatorii de droguri;
  • comunitățile de romi;
  • populația din penitenciare/ din alte instituții corecționale;
  • persoanele spitalizate cronic în unități de psihiatrie;
  • cazurile de neoplasm, diabet zaharat, hepatită cu virus B sau C, cu tratament specific;
  • persoanele care urmează tratamente imunosupresive pentru diverse afecțiuni;
  • etilicii cronici;
  • personalul care lucrează în unitățile sanitare;
  • persoanele din focare vechi de TB în care repetă episoadele de îmbolnavire;
  • muncitorii expuși noxelor coniotice/pe pneumoconioze, cei de pe șantierele de construcții, cei cazați în dormitoare comune, navetiști;
  • contacții bolnavilor de TB;
  • persoanele din cămine de bătrâni, din caminele spital;
  • pacienții hemodializați.

Dr. Simona Berariu - Evaluarea și Promovarea Sănătății

17. 03. 22

Ziua Mondială a Apei (WWD) se celebrează pe 22 martie începând cu 1993, cu scopul de a spori atenţia şi acţiunea privind o resursă naturală crucială pentru viaţă, sănătate şi mijloacele noastre de existenţă.

În fiecare an UN-Water – agenţia ONU specializată în problematica apei – colaborează cu agenţii partenere pentru a semnala un aspect critic al gestionării globale a acestei resurse vitale.

În 2017 WWD focalizează pe tripticul apă potabilă – sanitaţie – epurare, de importanţă covârşitoare pentru sănătatea populaţiei şi a mediului de viaţă, dar şi pentru agricultura ecologică.

"Sărăcia nu va putea fi niciodată eradicată sau substanţial redusă cât timp atâtea milioane de oameni nu pot avea acces la apă curată, iar atâtea miliarde trăiesc în medii contaminate cu materii fecale. Sanitaţiei, precum şi igienei aferente, trebuie să i se acorde  o prioritate mult sporită în orice agendă privind dezvoltarea viitoare printr-o abordare deschisă şi responsabilă, în regim de urgenţă“ - Margaret Chan, Director General

TERMENI UZUALI

Sanitaţie:în sens larg: evacuarea reziduurilor solide sau lichide/semi-lichide din clădiri;

                - în sens restrâns (folosit în materialul prezent): evacuarea reziduurilor lichide/semi-lichide - numite generic ape uzate.

Sanitaţia îmbunătăţită: include toaletele care elimină contactul ne-igienic cu excreţiile umane; este asociată de regulă cu canalizarea centralizată.

Sanitaţia neîmbunătăţită (minimală):include toaletele ne-igenice în sensul de mai sus (de ex. orificiu direct în latrină/hazna, cu sau fără suport pentru tălpi – closet turcesc).

Apele uzate: ape poluate prin activităţi economice, casnice sau sociale, care alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice ale apei iniţial potabile.

Apele uzate menajere (ape gri): ape uzate în gospodăriile populaţiei prin gătit şi spălat.

Ape uzate negre: ape uzate conţinând materii fecale.

Defecare (deschisă) în natură: depunerea excreţiilor umane în câmpuri, păduri, tufişuri, cursuri de apă, plaje, alte spaţii deschise sau evacuarea acestora odată cu reziduurile solide.

Canalizare (sewage): sistem de canale şi conducte care colectează şi evacuează apele uzate.

Reciclare: refolosirea apelor uzate după epurare/tratare de diferite grade.

Epurare (tratare): îndepărtarea  poluanţilor din apele uzate, realizată prin procedee fizico-chimice.

Semi-epurare: diminuarea poluanţilor din apele uzate menajere efectuată de regulă în instalaţii individuale; lichidul rezultat poate fi folosit în grădinărit şi salubrizare.

Epurarea/tratarea primară (mecanică): proiectată pentru a elimina particulele solide în suspensie din apele uzate.

Epurarea/tratarea secundară (biologică): adresează materialul organic dizolvat care scapă tratării primare.

Epurarea/tratarea terţiară: tratare suplimentară în urma căreia eliminarea poluanţilor din apele uzate poate ajunge la peste 99% din total, rezultând un efluent apropiat de apa potabilă.

Dezinfectare: se efectuează tipic cu clor; etapa finală înaintea evacuării efluentului. 

Efluent: rezultatul epurării apelor uzate, evacuat în receptorul natural de către o staţie de epurare.

Receptor natural: apa de suprafaţă – râu, lac, mare – în care sunt evacuaţi efluenți.

Materii solide în suspensie: substanţe insolubile care pot înfunda râurile sau canalele prin depunere gravitaţională; se pot separa prin filtrare, centrifugare sau sedimentare.

Materiale organice biodegradabile (MOB): cele ce pot servi drept “hrană” pentru microorganismele din receptorii naturali.

Bacterii patogene: încărcarea specifică este relevantă când un receptor natural (râu) este folosit în aval drept apă potabilă sau de îmbăiere.

Nutrienţi (inclusiv nitraţi şi fosfaţi): pot duce la înmulţirea unor alge nedorite care pot constitui încărcări substanţiale MOB; pe de altă parte pot neutraliza deşeurile industriale şi substanţele chimice toxice.

OBIECTIVE ÎN CADRUL WWD 2017

  • La nivelul gospodăriei (domestic):
    • folosirea responsabilă (economisirea) apei;
    • îmbunătăţirea sanitaţiei (cu fosă septică, în absenţa canalizării publice);
    • evitarea deversării unor reziduri, precum uleiuri sau chimicale, periculoase în canalizarea publică;
    • introducerea/dezvoltarea semi-epurării casnice, cu folosirea efluenţilor la grădinărit sau salubrizare.
  • La nivel comunitar (sat, comună):
    • sanitaţie îmbunătăţită prin canalizare publică şi mini-staţie de epurare;
    • folosirea efluenţilor la salubrizarea stradală, întreţinerea spaţiilor verzi;
    • reducerea poluării apelor pluviale deversate direct în râuri;
    • interzicerea strictă a poluării râurilor cu gunoaie şi dejecţii umane.
  • La nivel macro-economic:
    • inițierea/continuarea investiţiilor în infrastructura de sanitaţie/epurare/reciclare la nivelul oraşelor şi regiunilor.

PROGRESE ÎN SANITAȚIA GLOBALĂ

  • Din 1990 până în 2015 aproape 1/3 din populaţia mondială a dobândit acces la sanitaţie îmbunătăţită, adică 2,1 miliarde de oameni, în special din Asia de Vest şi Africa de Nord care ofereau astfel acoperire pentru 50%, respectiv 41% din populaţie.
  • Dintre regiunile în curs de dezvoltare numai Caucazul şi Asia Centrală, Asia de Est şi de Vest, precum şi Africa de Nord s-au apropiat de ţinta propusă
  • Cea mai mică acoperire se înregistra în Africa Sub-Sahariană - acces pentru ceva mai puţin de 20% din populaţie şi Asia de Sud - acoperită în proporţie de 32% din populaţie.
  • Între 1990 şi 2015 numărul ţărilor cu sub 50% din populaţie având acces la sanitaţie îmbunătăţită a scăzut uşor, de la 54 la 47 ţările cu cea mai mică acoperire fiind acum concentrate în Africa Sub-Sahariană şi Asia de Sud.
  • Unele progrese încurajatoare nu pot însă masca: neîndeplinirea obiectivului global 1990-2015 privind sanitaţia îmbunătăţită, care implică diferenţele majore în accesul la sanitaţie între ţările dezvoltate (unde este aproape total) şi cele sărace (unde chiar sanitaţia minimală rămâne încă un deziderat pentru 2,4 miliarde de persoane).

FAPTE ȘI CIFRE: SANITAȚIA LA NIVEL GLOBAL

  • 946 milioane (13% în 2015 faţă de 24% în 1990) erau încă constrânse la defecare în natură, inclusiv în perimetrele acvatice.
  • În lume, 7/10 persoane care nu beneficiau de sanitaţie îmbunătăţită şi 9/10 persoane constrânse la defecarea în natură trăiesc în rural.
  • Circa 1,8 miliarde oameni foloseau apă potabilă dintr-o sursă infestată cu materii fecale. O proporție substanţială a apei furnizate prin conducte era de asemenea contaminată, în special când pre-tratarea era inadecvată sau alimentarea intermitentă. Chiar dacă pre-tratarea este corespunzătoare, apa iniţial potabilă poate fi contaminată în timpul distribuţiei sau stocării, mai ales în mediile unde sanitaţia este inadecvată.
  • Sanitaţia deficitară contribuie la malnutriţie prin infestarea perimetrelor agricole cu ejecţii umane.
  • În 2013, Secretarul General adjunct al ONU a emis un apel la acţiune privind sanitaţia, care a inclus printre altele eliminarea defecării în natură până în 2025.
  • Se considera că sanitaţia inadecvată provoca anual 280 000 decese diareice.
  • La nivel global 2015, 82% din populaţia urbană şi 51% din populaţia rurală beneficia de sanitaţie îmbunătăţită.
  • Doar 27% din populaţia ţărilor slab dezvoltate avea acces la sanitaţie îmbunătăţită.
  • Creşterea rapidă a populaţiilor sărace din suburbiile defavorizate este asociată cu lipsa canalizării precum şi cu reducerea spaţiilor pentru toalete sau pentru depozitarea deşeurilor. Apele uzate deversate din gospodăriile mai înstărite în sistemul de canalizare pluvială contribuie negativ la poluarea zonelor rezidenţiale sărace situate în aval.
  • În context, dacă realizarea accesului general la o sursă sigură de apă potabilă apare fezabilă până în 2030, accesul universal la sanitaţie îmbunătăţită va necesita eforturi şi costuri considerabile.

REGIUNEA EURO-OMS: APĂ POTABILĂ ȘI SANITAȚIE ÎN 2015

  • Între 2000 şi 2015, 60 milioane de oameni au dobândit acces la sisteme de apă potabilă de calitate şi sanitaţie îmbunătăţite. 
  • În 2015, trăiau în zonele rurale circa 264 milioane persoane (29% din populaţia regiunii), dintre care aproximativ 207 milioane (23%)  erau alimentate de reţele deservind mai puţin de 5000 persoane. Dintre acestea, 63 milioane (7%) foloseau puţuri şi utilizau în majoritate sisteme de sanitaţie proprii de nivel minimal.
  • În Europa Centrală şi de Est, 40% din populaţie nu era conectată la reţeaua de canalizare.
  • Pe ansamblul regiunii, 11% din populaţia rurală nu beneficia de sanitaţie adecvată, în contrast cu numai 5% din populaţia urbană.
  • 18% din locuitorii mediului rural nu aveau acces la apa potabilă distribuită prin sistem public, spre deosebire de doar 2% din locuitorii orașelor. 
  • În Caucaz şi Asia Centrală, 62% din populaţia rurală locuiau în case fără acces la apă curentă, în contrast cu doar 9% din populaţia urbană.

MANAGEMENTUL APELOR UZATE:

  • Schimbările climatice vor duce la fluctuaţii mari în colectarea precipitaţiilor. Schimbările demografice şi urbanizarea accelerată sunt deja ameninţări severe pentru sistemele de alimentare cu apă: până în 2025, jumătate din populaţia lumii va locui în zone sub hidro-stres.
  • Gestionarea tuturor resurselor va fi obligatorie pentru a asigura continuitatea furnizării şi calitatea apei potabile. Opţiunile privind  sporirea resurselor de apă necesare populaţiei şi economiei au în vedere apele subterane, precum şi sursele alternative - incluzând epurarea şi reciclarea apelor uzate.
  • În țările în curs de dezvoltare majoritatea apelor uzate sunt deversate direct în râuri, lacuri sau oceane, parţial sau deloc epurate.
  • În ţările dezvoltate, apele uzate sunt percepute actualmente ca o sursă sigură de apă în zonele lipsite de izvoare permanente şi ca sursă de nutrienţi pentru producţia de alimente necesară populaţiilor urbane în creştere. Acest concept modern implică însă:
    • tehnologii care să asigure că apele uzate sunt suficient tratate pentru refolosire în condiţii de siguranţă; 
    • supraveghere şi reglementare instituţională stricte şi permanent monitorizate;
    • campanii de educare/informare publică în privinţa utilizării apelor uzate.
  • În contrast cu aceste deziderate circa 10% din populaţia lumii consumă produse alimentare obţinute prin irigarea cu ape uzate ne-epurate; în ţările în curs de dezvoltare numai 7% din terenurile irigate folosesc ape uzate pre-tratate.
  • Cele mai importante riscuri pentru sănătate ce decurg din utilizarea apelor uzate sunt bolile infecţioase legate de dejecţii. Mai puţin documentate sunt riscurile privind bolile transmise prin vectori și schistosomiază.
  • Proiectele privind utilizarea apelor uzate în agricultură şi acvacultură trebuie să includă impactul asupra sănătăţii şi mediului. Studiul de impact trebuie să includă identificarea grupurilor vulnerabile.
  • Astfel, grupuri la risc implicate în agricultură şi acvacultură sunt:
    • fermierii sau lucrătorii în acvacultură (iazuri, heleştee), incluzând familiile dacă participă sau locuiesc în apropiere;
    • comunitățile locale aflate în imediata apropiere a desfăşurării acestor activităţi;
    • consumatorii de produse obţinute prin tehnologii implicând apele uzate.

Dr. Simona Berariu - Evaluarea și Promovarea Sănătății

17. 03. 07

Cum ar trebui să arate orașul tău, adaptat la schimbările climatice? Este întrebarea la care trebuie să răspundă participanții la noul concurs "Orașul meu, adaptat la schimbările climatice", destinat elevilor și studenților din municipiile/județele Sibiu, Brașov și Târgu Mureș/Mureș. Răspunsul poate fi dat sub formă de eseu, proiect, desen, fotografie. Termen înscriere: 24.03.2017.

Vă invităm să vizitați pagina de web https://caleaverde.ro/ - baza de cunoștințe unde s-au postat noutăți, de exemplu ghidurile privind adaptarea la schimbările climatice și în limba engleză sau să vizitați pagina de facebook http://facebook.com/CaleaVerde - pentru a vedea noutățile proiectului în imagini.

Pentru a descărca regulamentul concursului, apăsați AICI.