VACCINAREA - DECIZIE INFORMATĂ: Din istoria bolilor infecțioase și vaccinurilor (II)

17. 09. 08

smallpox011347 – „Moartea Neagră”, aşa cum era denumită ciuma sau pesta,  lovește Europa, producând moartea a circa 50-200 milioane de oameni, în doar șapte ani.

[Câteva informaţii despre ciumă/pestă:

Pe continentul european, au existat mai multe pandemii de ciumă, cea numită Ciuma lui Iustinian (541-542), cea numită „Moartea Neagră”, în secolul XIV și o a treia pandemie, datată 1855. 

„Moartea Neagră” a pornit, se crede, din China sau Asia Centrală şi a călătorit de-a lungul Drumului Mătăsii, ajungând în Europa în 1347. Între anii 1348-1350, a bântuit continentul, ucigând 30-60% din locuitori. Ulterior, boala a mai apărut de câteva ori în Europa, în secolele care au urmat, dar niciuna dintre aceste epidemii nu a mai avut puterea distrugătoare a „Morţii Negre” din Evul Mediu.

Ciuma (pesta) este o boală produsă de bacteria Yersinia pestis şi transmisă de la şobolani la om, prin înţepăturile puricilor care se hrănesc cu sângele ambelor specii, prin contact direct sau în mod excepțional, prin inhalare.

Semne și simptome - După o perioadă de incubație de 3 - 7 zile, persoanele infectate prezintă simptome asemănatoare cu cele ale gripei: febră mare, frison, durere de cap, dureri la nivelul corpului, stare de slăbiciune, greață și vomă.

Ciuma se poate manifesta sub mai multe forme:

  • Ciuma bubonică, forma cea mai comună, se manifestă prin apariţia pe corp a unor umflături (ganglioni inflamaţi), mai ales în zona gâtului, subţiorilor şi vintrelor (zona inghinală). Nodulii limfatici (gangionii) inflamați, devin tensionați și dureroși. În stadiile mai avansate ale bolii acești noduli dureroși supurează, denumirea populară a acestora fiind aceea de ”bube”;
  • Ciuma septicemică apare când infecția se răspândește direct în sânge, fără a mai forma ”bubele”. În acest caz, infecția poate fi produsă fie de înţepăturile de purici, fie prin contact direct al pielii lezate cu materiale infectate. Forma de ciumă septicemică se poate întâlni și în stadiile avansate ale ciumei bubonice;
  • Ciuma pneumonică (ciuma plămânilor) este forma cea mai gravă, apărând de obicei ca o complicație a ciumei bubonice. Ciuma pneumonică este foarte  periculoasă şi datorită faptului că se poate transmite direct de la o persoană la alta, prin picături de salivă (tuse, strănut).

Prevenire:

Ciuma a fost una dintre cele mai răspândite zoo-antroponoze (zoonoze = boli transmise de la animale la om; antroponoze = boli transmise prin intermediul insectelor). Actualmente, ciuma sau pesta este endemică (larg răspândită) în multe țări din Africa, Asia, America și fostele țări Sovietice, evoluând cu cazuri sporadice şi/sau mici focare epidemice în anumite zone ale globului. Distribuția geografică a ciumei este strâns legată de cea a rozătoarelor infectate care se găsesc pe toate continentele (exceptând Australia) în zonele tropicale, subtropicale și în cele temperate mai calde. Epidemii de ciumă s-au înregistrat în mod continuu din 1990, dar cele mai afectate țări sunt Madagascar, Republica Democratică Congo și Peru.

Ciuma este supusă Regulamentelor Internaţionale pentru maladiile carantinabile. (Carantina = măsură sanitară profilactică pentru cazurile de izbucnire a unor boli contagioase cu caracter epidemic sau pandemic, constând în izolarea persoanelor bolnave). Prevenţia se realizează cu sulfamide şi tetracicline (pentru protecţia contacţilor, cu expuneri la risc), dar mai ales prin vaccinare, cu vaccinuri omorâte cu formol sau cu agenţi vii atenuaţi. În mod obişnuit, vaccinarea se recomandă personalului laboratoarelor, călătorilor, militarilor care ajung în zonele enzootice. 

Alte măsuri de prevenţie constau în: educarea populaţiei expuse riscului, dezinsecţia animalelor de companie şi domestice, evitarea înţepăturilor produse de purici, utilizarea de repelenţi şi insecticide, deratizarea şi protecţia rezervelor de hrană, pentru a împiedica accesul rozătoarelor, evitarea manipulării animalelor sau a carcaselor acestora din zonele endemice cu ciumă, evitarea contactului cu pacienții cu forme pneumonice, plăgi supurative (”bube”) sau materiale folosite la acoperirea acestora.]

Surse: