Ziua Mondială a Sănătății Orale - 20 martie 2018

18. 03. 20

dental healthZiua Mondială a Sănătăţii Orale – o iniţiativă a Federaţiei Internaţionale a Dentiştilor (FDI) este sărbătorită anual pe data de 20 martie. Informațiile transmise către populație cu acest prilej au ca scop creşterea, la nivel global, a gradului de conştientizare a populaţiei privind importanţa menţinerii unei stări optime a sănătăţii orale la orice vârstă.

Spune Aaaa! Gândeşte-te la gura ta, gândeşte-te la sănătatea ta!

Federaţia Internaţională a Dentiştilor (FDI), subliniază, prin tema de anul acesta Spune Aaaaa! Gândeşte-te la gura ta, Gândeşte-te la sănătatea ta! importanţa efectuării controalelor stomatologice periodice, alături de atenţia deosebită ce trebuie acordată, încă de la vârste mici, igienei orale corecte şi alimentaţiei sănătoase.

Date statistice privind sănătatea orală în România şi la nivel European

În anul 2016, conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, privind asigurarea populaţiei cu personal medical, numărul medicilor dentişti a fost de 16.442 persoane (67,5% fiind femei), cu 5,7% mai mulţi faţă de anul precedent.

Distribuţia personalului sanitar pe medii de rezidenţă este determinată de repartizarea teritorială a unităţilor sanitare, care, în mediul urban au avut un număr de 14426 medici dentişti, reprezentând 87,7% din totalul medicilor din sistemul sanitar. În mediul rural și-au desfăşurat activitatea numai 12,3% dintre medicii dentişti.

Pe judeţe, cel mai mare număr de personal medical s-a înregistrat în Municipiul Bucureşti, unde şi-au desfăşurat activitatea 2930 medici dentişti, precum și în judeţele Iași (1272), Timiș (1022), Cluj (1021), Bihor (728), Constanța (656) și Dolj (598).

 Numărul cel mai mic de personal s-a înregistrat în judeţele Covasna (105), Călărași (85), Olt (84), Giurgiu (83), Ialomița (79).

Un alt indicator statistic care evidențiază gradul de încărcare al personalului din sistemul sanitar îl reprezintă numărul de personal sanitar ce revine la 10000 de locuitori, care a avut o evoluție relativ constantă în perioada 2015-2016.

Astfel, în anul 2016 s-au înregistrat, în medie, 8 medici dentiști la 10000 locuitori (la fel ca în anul 2015), unui medic dentist revenindu-i 1202 locuitori (737 în mediul urban), faţă de 1277 locuitori, în anul precedent.

Comparativ cu celelalte ţări din Uniunea Europeană, în anul 2014, în România, la un medic dentist reveneau 1338 locuitori, valoare depăşită doar de Slovacia (cu 2051 locuitori/medic), Malta (2126) şi Polonia (2687 locuitori).

Majoritatea covârșitoare a stomatologilor (circa 97%) se găsește în sectorul privat (Cabinete stomatologice independente – 14847 medici  și/sau Societăți stomatologice civile medicale - 192). Numai 508 medici lucrează în unități publice, de stat – cabinete stomatologice școlare (440), studențești (36) și independente (32). Mediul urban este, de asemenea, predominant cu 86,50% din cabinetele de ambele categorii, față de numai 13,5% ,câte există în rural.

Distribuţia medicilor dentişti în raport cu numărul de locuitori a evoluat crescător. Astfel, dacă în anul 2003, aveam 4,3 medici la 10000 de locuitori, în 2015 cifra aproape s-a dublat, ajungând la 8 medici /10000 loc. Invers, în 2003 unui medic dentist îi reveneau 2310 locuitori, pentru ca în 2015, prin creșterea efectivului de personal specializat, numărul să scadă la 1277 locuitori/medic (în 2003 funcționau 9447 medici, iar în 2015 numărul acestora crescuse la 15560).

Într-un clasament ce a cuprins 31 de state europene, România ocupă locul 7 ca număr de “dentiști activi”, după Germania (50000), Italia (circa 45000), Marea Britanie (în jur de 35000), Spania (cu puțin sub 30000) și Polonia (peste 20000).

Tendinţa numărului de consultaţii şi tratamente stomatologice în România a fost una în continuă scădere, de la 0,37 consultaţii şi tratamente/1 locuitor în anul 2008, la 0,02 în 2014!!!

Cheltuielile alocate pentru serviciile de îngrijire a sănătăţii orale sunt în strânsă corelaţie cu produsul intern brut. Conform raportului ”Platformei Europene pentru o Sănătate Orală mai Bună” din 2012, România este pe ultimele locuri din Europa în ceea ce privește bugetul alocat sănătăţii orale.

Cancerul buzelor şi cavităţii bucale reprezintă în România o problemă importantă de sănătate publică, cu o incidenţă şi mortalitate crescută. Din datele furnizate de Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului în 2017, cele mai multe cazuri s-au raportat în Federația Rusă, urmată de Germania și Franța. România se află pe locul 9 în Europa în ceea ce priveşte numărul de cazuri noi de cancere ale buzelor şi cavităţii bucale.

Rezultate relevante din studii naţionale şi internaţionale

Un studiu realizat de GSK Consumer Healthcare în anul 2014 a concluzionat că: “majoritatea românilor nu se spală pe dinţi seara, ci doar dimineaţa, pentru că identifică periajul dentar cu momentul de pregătire pentru interacţiune socială, văzându-l ca un act estetic (aşa cum este aranjarea părului sau machiajul înainte de a ieşi din casă), decât unul pentru propria sănătate.”

Peste 45% au declarat că îşi periază dinţii mai puţin de 2 ori pe zi, în timp ce 10% se spală pe dinţi doar de câteva ori pe săptămână, o dată pe săptămână sau ocazional (mai puţin de o dată/săptămână).

În cadrul aceluiaşi studiu se precizează consumul de pastă de dinţi şi perii de dinţi în România, în anii 2013 şi 2014. Astfel, în 2014 românii consumau în medie, 1.5 tuburi de pastă de dinți/an și foloseau o periuță timp de 1.5 ani.

Reţeaua de cercetare HBSC (Health Behaviour in School-Aged Children - World Health Organization Collaborative cross- national survey ), colaborare mondială pentru studii trans-naţionale, colectează, la fiecare patru ani, date privind starea de sănătate, mediul social şi comportamentele copiilor cu vârste de 11, 13 şi 15 ani. Aceşti ani marchează o perioadă de creştere a gradului lor de independenţă, care poate influenţa dezvoltarea comportamentelor lor legate de sănătate.

În studiul realizat de HBSC, referitor la sănătatea orală a copiilor din România, frecvenţa cu care elevii adoptă comportamente de igienă orală a fost măsurată printr-un singur item: Cât de des te speli pe dinţi?

Rezultatele studiului arată că, global, mai puţin de jumătate dintre elevii din România își spală dinții de cel puțin două ori/zi (43.25% elevii de 11 ani, 46.55% elevii de 13 ani şi 45.15% dinte elevii de 15 ani).

În cazul băieţilor, se observă că odată cu înaintarea în vârsta frecvenţa spălatului pe dinţi se reduce. În cazul fetelor, evoluţia este opusă, ascendentă. Conform rezultatelor raportate, unul din doi elevi din România nu se spală mai des de o dată/zi pe dinţi. Cu siguranţă este necesară dezvoltarea unor politici de sănătate publică care să vizeze direct acest domeniu în vederea creşterii frecvenţei comportamentului de periaj dentar după mesele principale. Practicarea regulată şi corectă a periajului dentar este condiţie uşor de atins pentru a îmbunătăţii sănătatea orală a copiilor şi adolescenţilor.

În anii 2016 şi 2017 Centrul Regional de Sănătate Publică Iaşi a realizat un studiu cu scopul de a evalua cunoștințele, atitudinea și comportamentul elevilor față de sănătatea orală și igiena dentară precum și factorii principali care influenţează starea de sănătate orală, incluzând, printre altele, practicile alimentare ale copilului şi frecvenţa periajului dentar. În 2017 studiul s-a desfăşurat pe un număr de 451 elevi din şcoli de stat din municipiul Iaşi (406 elevi din clasele V-VIII şi 45 din clasele I-IV).

Analizând răspunsurile la întrebări, se remarcă:

  1. 99% dintre respondenţi consideră că este necesar să se spele pe dinţi, recunoscând prin aceasta importanţa igienei orale;
  2. circa 74% dintre copiii se spală pe dinţi de cel puţin două ori pe zi;
  3.  cei mai mulţi elevi (73%) se spală pe dinţi timp cel puţin 2 minute, cu un procent mai mare în rândul fetelor;
  4. mai mult de jumătate dintre elevii îşi schimbă periuţa de dinţi o dată la trei luni;
  5.  despre frecvenţa vizitelor la medicul dentist, 70% din au declarat că merg doar atunci când se confruntă cu probleme dentare;
  6.  legat de obiceiurile alimentare care pot influenţa starea de sănătate orală, majoritatea copiilor din clasele mici au declarat că nu consumă dulciuri sau sucuri acidulate între mese în fiecare zi, dar comportamentul se schimbă odată cu creșterea, când copii încep să consume dulciuri o dată sau de mai multe ori pe zi;
  7.  majoritatea (76,4%) elevilor din clasele 5-8 sunt siguri că ştiu să se spele corect pe dinţi şi că au fost instruiţi în privinţa tehnicii corecte de periaj (79,3%), instructajul fiind realizat în principal de către medicul dentist (61,2%) şi de către părinţi (21,4%);
  8.  în alegerea pastei de dinţi, elevii se orientează mai mult spre pastele de dinţi care albesc dinţii, spre cele mentolate şi spre cele care conţin fluor;
  9.  în afară de periuţa de dinţi elevii folosesc şi alte mijloace pentru igiena orală, cum ar fi apa de gură (61,3%) şi periuţe interdentare (4,4%).

Datele furnizate de Eurobarometru despre sănătatea orală a populaţiei statelor Uniunii Europene (https://open-data.europa.eu/en/data/dataset/S795_72_3_EBS330) într-un studiu realizat de TNS Opinion & Social, publicat în februarie 2010 relevă următoarele:

  •  Mică parte dintre europeni (41%) declară că au încă toţi dinţii naturali. În România, procentul este de 30%;
  •  Printre cei care nu au toţi dinţii naturali, aproape o treime (31%) poartă o proteză detaşabilă, cu mici diferenţe de la o ţară la alta. În România, 14% din respondenţi au declarat că poartă o proteză detaşabilă;
  •  Majoritatea europenilor spun că, în ultimele 12 luni, nu au avut dificultăţi sau jenă cauzate de dinţii lor:
    •  aproximativ 15% spun că au întâmpinat dificultăţi de masticaţie, din cauza problemelor gurii sau dinţilor; pentru România procentul este de 32%;
    • 16% au prezentat dureri la nivelul dinţilor sau gingiilor;
    • 7% s-au simţit jenaţi de aspectul estetic al danturii lor; pentru România procentul este de 16% - primul loc în Europa;
    • doar 4% dintre europeni au evitat o conversaţie sau au redus participarea lor la activităţi sociale, în ultimele 12 luni, din cauza problemelor de sănătate orală.
  • În medie, europenii mănâncă/beau de 5 ori pe zi. Acestea sunt momente când dinţii lor pot intră în contact cu alimentele şi băuturile dulci şi care pot avea un impact asupra sănătăţii orale:
    • aproape 9 din 10 respondenţi au declarat că mănâncă fructe proaspete, şi mai mult de jumătate au declarat că mănâncă din când în când gem sau miere;
    • aproape o cincime din cei intervievaţi beau de multe ori băuturi dulci (limonadă, cola sau alte băuturi nealcoolice) sau mănâncă biscuiţi şi prăjituri.
  • Majoritatea europenilor (88%) consideră că, dacă ar fi necesar, ar avea posibilitatea să meargă la un medic dentist în timp de 30 de minute de la locuinţa lor sau de la locul lor de muncă. Pentru România procentul este de 81%;
  •  De asemenea, ei consideră, aproape în unanimitate (92%), că, în general, au acces la un cabinet stomatologic sau clinică în caz de nevoie;
  •  Clinicile private sunt, în general, preferate, 79% din europeni folosesc astfel de facilităţi, în caz de nevoie. 14% merg la o clinică de stat;
  •  Per ansamblu, europenii vizitează un medic dentist în mod regulat: 57% au consultat un dentist cu mai putin de un an în urmă. Numai 9%, au mers la un medic dentist cu mai mult de 5 ani în urmă şi 2% nu au consultat niciodată un medic dentist;
  •  Europenii vizitează medicul dentist, în medie, de două ori pe an. Cei care au fost la medicul dentist, în medie, de mai mult de trei ori pe an sunt în special locuitori ai ţărilor localizate în estul Uniunii Europene, şi anume cetăţeni din România (3,6 ori ), urmaţi de Lituania (3,3 ori) şi apoi Polonia (3,1 ori), din care cei mai mulţi trebuiau să facă regulat un tratament. Pe de altă parte respondenţii din Malta (1,7 ori) şi Irlanda (1,8 ori) au fost la medicul dentist, în medie, mai puţin de două ori pe an;
  •  Majoritatea (50%) europenilor intervievaţi în acest studiu au declarat că ultima dată când au vizitat un medic dentist a fost pentru un control de rutină sau tratament de curăţare. O treime a apelat la un medic dentist pentru un tratament de rutină şi aproape o cincime a mers pentru tratament de urgenţă;
  • De departe, motivul principal relatat de persoanele intervievate pentru că nu au consultat un medic dentist în ultimii doi ani este faptul că problemele lor dentare nu au fost suficient de grave (33%). Al doilea motiv menţionat cel mai frecvent pentru a nu consulta un dentist a fost absenţa dinţilor naturali (16%), urmat îndeaproape de costul ridicat al examenelor de rutină şi al tratamentului (15%);
  • Trebuie avut în vedere că în unele ţări este obligatorie vizita la medicul dentist o dată pe an sau chiar la fiecare şase luni pentru ca persoanele asigurate să continue să beneficieze de asigurarea medicală;
  • Pentru România, motivele ultimei vizite la medicul dentist au fost controlul de rutină sau tratamentele de curăţare (27%), tratamentul de rutină (31%) şi tratamentul de urgenţă (40%).

Evidenţe utile pentru intervenţii la nivel naţional, european şi internaţional

În 2012, Platforma pentru o Sănătate Orală mai Bună în Europa a publicat un amplu raport privind statutul sănătăţii orale din Europa, care a prezentat cele mai importante direcţii, cu privire la prevalenţa bolilor orale şi costurile de sănătate din domeniul public. Raportul a evidenţiat faptul că:

  • În pofida realizărilor semnificative în prevenirea cariilor, boala rămâne o problemă atât pentru multe categorii de oameni din Europa de Est, cât şi pentru cei din categoriile socio-economice defavorizate din toate statele membre ale UE;
  •  Incidenţa parodontală (gingivală) a bolilor şi cancerului oral din Europa este îngrijorătoare;
  •  Îngrijirea cavităţii bucale este o adevărată povară din punct de vedere economic (aproximativ 79 de miliarde de euro cheltuite de UE în 2012);
  •  Nu există un registru comun al pacienţilor pentru ca decidenţii politici din statele membre UE să poată monitoriza şi implementa politici eficiente de prevenţie.

Membrii Platformei consideră că decidenţii politici europeni ar putea contribui la îmbunătăţirea igienei orale prin eficientizarea costurilor, concentrându-se mai mult pe promovarea sănătăţii orale şi prevenirea bolilor orale. O importanţă deosebită prezintă necesitatea îmbunătăţirii colectării de date, includerea sănătăţii orale ca parte integrantă a stării generale de sănătate precum şi abordarea factorilor de risc comuni multor altor afecţiuni cronice, care includ dieta, fumatul şi consumul de alcool.

 În acest scop, pe 5 martie 2013, Platforma a lansat în cadrul unei mese rotunde în Parlamentul European un set de Obiective europene pentru anul 2020 care au ca prioritate, unul dintre cele mai importante fiind dezvoltarea programelor naţionale/regionale de prevenţie în domeniul sănătăţii orale în şcoli primare şi secundare – aceste programe pot include controale gratuite, având ca obiectiv principal educarea copiilor şi a adolescenţilor în privinţa practicilor de igienă orală, utilizarea pastei de dinţi cu fluor, obiceiuri alimentare sănătoase, reducerea consumului de zahăr şi utilizarea alternativelor la zahăr.

Argumentele privind necesitatea promovării sănătăţii în şcoli sunt:

  • Copilăria şi adolescenţa reprezintă anii de formare a comportamentelor, inclusive cele privind sănătatea orală, ce vor însoţi elevii şi adolescenţii pe tot parcursul vieţii;
  •  Şcolile pot oferi un mediu propice pentru promovarea sănătăţii orale. Accesul la apă potabilă, de exemplu, poatet permite desfăşurarea programelor de igienă generală şi orală. De asemenea, un mediu fizic sigur în şcoli poate contribui la reducerea riscului de accidente şi traumatisme dentare;
  • Povara bolilor orale la copii este semnificativă. Majoritatea afecţiunilor orale, o dată apărute, sunt ireversibile şi durează întreaga viaţă având impact asupra calității vieţii şi stării generale de sănătate;
  • Politicile şcolare şi educaţia pentru sănătate sunt esenţiale pentru dobândirea comportamentelor sănătoase şi controlul factorilor de risc, cum ar fi aportul de alimente şi băuturi dulci, consumul de tutun şi alcool;
  •  Şcolile pot oferi o platformă pentru furnizarea îngrijirilor de sănătate orală, de exemplu servicii de prevenire şi curative.

Vârstnicii – grup populaţional la risc privind săntatea orală

Afecţiunile orale sunt de obicei progresive şi cumulative. Procesul de îmbătrânire poate creşte direct sau indirect, riscul de boli orale, agravate de o stare generală de sănătate precară sau de bolile cronice. La vârstnici, îngrijirile în sănătatea orală reprezintă o provocare şi datorită unor condiţii asociate întâlnite, cum ar fi:

  1. schimbarea statutului dentiţiei;
  2.  prevalenţa crescută a cariilor netratate;
  3.  igienă orală deficitară;
  4.  pierderea dinţilor şi funcţionarea orală limitată;
  5.  proteze dentare;
  6.  cancer oral şi leziuni ale mucoaselor orale;
  7.  xerostomia (gura uscată);
  8.  durere şi disconfort craniofaciale.

Pierderea completă a dinţilor naturali este o problemă gravă de sănătate publică la nivel mondial. Fumatul, dieta nesănătoasă şi consumul excesiv de alcool sunt principalele cauze ale pierderii complete a dinţilor. Pierderea dinţilor este consecinţa finală a cariilor dentare şi afecţiunilor gingivale severe (parodontită), condiţii cauzate de expunerea pe tot parcursul vieţii la factorii de risc, comuni de altfel şi pentru alte boli cronice netransmisibile.

Potrivit Studiului global World Health Survey, pierderea completă a dinţilor afectează aproximativ 30% din persoanele de vârstă 65-74 de ani.

Ratele de prevalenţă sunt în creştere în mod dramatic în ţările cu venituri mici şi medii, în special în rândul grupurilor defavorizate şi populaţii sărace. În plus faţă de variaţiile mari între ţări, există inegalităţi izbitoare şi în cadrul aceleiaşi ţări.

Pierderea dinţilor poate fi prevenită iar intervenţiile asupra factorilor de risc sunt eficiente atunci când sunt incluse în cadrul programelor de intervenţie asupra bolilor netransmisibile. Dovezile privind rezulatatele intervenţiilor de sănătate orală sunt clare iar aceste intervenţii sunt relativ uşor de aplicat. Experienţă ţărilor cu programe de prevenţie bine stabilite arată îmbunătăţiri semnificative ale stării de sănătate orală.

Relaţia dintre sănătate orală şi starea generală de sănătate este deosebit de pronunţată în rândul persoanelor în vârstă. Sănătatea orală deficitară poate creşte riscurile pentru sănătatea generală şi datorită compromiterii capacităţii normale de masticaţie care va afecta aportul nutriţional. Nutriţia inadecvată/insuficientă poate duce în cele din urmă la scăderea răspunsului imun. Bolile periodontale severe sunt asociate cu diabet şi infecţia cu HIV. În mod similar, alte boli sistemice şi/sau efectele secundare negative ale tratamentelor lor pot determina un risc crescut de a dezvolta afecţiuni orale, reducerea fluxului salivar (gura uscată), modificarea simţurilor gustativ şi olfactiv, dureri oro-faciale, dezvoltarea excesivă gingivală, resorbţia osului alveolar şi mobilitatea dinţilor. Prevalenţa înaltă a terapiilor multi-medicamentoase la această grupă de vârstă poate avea un impact foarte mare asupra sănătăţii orale.)

Alţi factori de risc importanţi sunt factorii sociali cum ar fi nivelul scăzut de educaţie, venituri mici, condiţii de viaţă şi de locuit defavorizate. Factori suplimentari de risc includ stilul de viaţă nesănătos, dietele cu conţinut ridicat de zahăr, igiena orală inadecvată din cauza reducerii dexterităţii, consumul excesiv de tutun şi de alcool.

Barierele în îngrijirea sănătăţii orale în rândul persoanelor vârstnice sunt considerabile: mobilitate afectată, acces dificil în special al celor ce locuiesc în zone rurale cu transport public deficitar, servicii de sănătate orală şi îngrijiri la domiciliu indisponibile. Având în vedere că unele persoane în vârstă pot avea dificultăţi financiare în urma pensionării, costul crescut al tratamentului stomatologic perceput împreună cu atitudinea faţă de sănătatea orală, le pot descuraja de la a vizita un medic dentist.

În unele ţări, multe din persoanele în vârstă locuiesc singure, departe de prieteni şi familie. Lipsa suportului social şi sentimentele de singurătate şi izolare pot afecta bunăstarea şi starea lor de sănătate mentală. În mod evident, este important ca furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate să recunoască aceşti factorii psihosociali şi să furnizeze şi servicii de sănătate orală care sunt accesibile, adecvate şi acceptabile pentru ei. Starea generală de sănătate trebuie să fie luată în considerare mai ales atunci când se planifică un tratament complex, care poate implica şi proceduri chirurgicale.